Săvârșin VIP

A apărut un nou număr al revistei VIP, în care veți găsi și reportajul meu despre tabăra de anul acesta de la Săvârșin.
Mergeți la primul chioșc și luați revista. E glossy, e cool, e fancy, reportajul e cu poze și, mai ales, despre oameni minunați.
Iată câteva fragmente:

”Săvârșin” sună foarte exotic. Dacă n-ar avea literele ”ă” și ”ș” specific românești, ai putea crede că localitatea se află în America de Sud sau, de ce nu, în Spania.  Când ajungi în gară cu trenul de dimineață, te poți crede debarcat în secolul XIX dintr-un vagon de început de secol XX. Dacă vii dintr-un oraș mare, sau nu neapărat mare, ci doar aglomerat și zgomotos, viața din Săvârșin ți se va părea lipsită de griji și liniștită, cu oameni care au timp să se bucure de recolta anuală de prune.

Matahala

Fragment din proza scurtă pentru antologia de la Săvârșin. 

20.14, 7 septembrie 2013

Macazul scârțâie brusc, sirena se aude de două ori scurt și o dată lung, şi trenul pornește. Stau în dreptul geamului deschis, mi-aș fi dorit să fi rămas în gară.

20.30, 7 septembrie 2013

-          Аlio! Mama, ya uje v poiezde. Tî mne zvoni po ciaşce, pojaluista! Mne popalsya kakoi-to strannîi tip, no oceni strannîi! Pugaet menea. Ladno, ne mogu mnogo govority. Zvoni mne pociaşce!*

* Alo! Mama, sunt deja în tren. Sună-mă, te rog, mai des! Am nimerit lângă un tip ciudat, dar foarte ciudat. Mă sperie. Bine, nu mai pot vorbi. Sună-mă mai des!

Până la București am vreo zece ore. În tot vagonul sunt doar eu și bestia tuciurie, cu niște colți neobișnuit de lungi și strălucitori. Îmi imaginez cum și-i ascute cu regularitate.

din pribegie

foto Victoria David

Pour les connaisseurs

Si « moi » signifie mon corps, il est assez simple de me décrire. Deux yeux, un nez, bien sûr. Deux bras et deux pieds. Mais nous sommes tous comme ça. En fait, existe-t-il des différences notables ? J’ai des passions, tous en ont.  Et mon corps est ma propre limite contre le monde. Un sort d’empêchement organique et, pourtant, le seul dispositif/ la seule machinerie qui m’appartient entièrement. Au moins au cours de ma vie sur cette planète.  J’ai un corps. Le corps c’est moi, j’ai encore quelques dizaines d'années parmi vous. 

& Dan D. 

Ma nouvelle passion/Noua mea pasiune

Les Yeux  D'la Tête

Pour moi, Paris est quelque chose d'exotique, mon rêve pour la fac, peut-être aussi avec un petit grenier à Montmartre. Il semble un cliché enfantine, je l'avoue. Mais qu'est que je peux faire, c'est la pure vérité. Le rêve a, cependant, à atteindre, environ un an jousqu'après mon BAC. Mais en attendant, je vais partager l'air fou d'une des bandes parisiennes, très cosmopolite et aussi originale que j'ai découvert hier soir à Sarrebruck.

Les Yeux  D'la Tête font de la musique parce qu'ils aiment vraiment ça. Ils sont six musiciens, dont deux sont aussi des chanteurs, quelques beaux fous qui savent faire du spectacle, d'interagir avec le public et, bien sûr, de chanter live. Leurs chansons sont faites avec amour, mélangées avec d'intermezzos et solos.

Noua mea pasiune

Iată o fotografie de la concertul din seara asta al trupei pariziene Les Yeux D'la Tête.

Băiatul din avion

pe care probabil nu-l voi mai întâlni vreodată, dar a fost drăguț

Ce am observat la el în primul rând a fost ceasul. Un Fossil superb cu curea din piele, din noua colecție. Am o slăbiciune pentru ceasuri. Am probat și eu varianta feminină a acelui Fossil, doar că bursa mea de liceană nu-mi permite asemenea lux, cel puțin deocamdată. Lui  îi venea perfect și nici măcar nu verifica ora din 5 în 5 minute.

Alte detalii esențiale: blond, ochi albaștri,  plus doza inevitabilă de mister când te avânți  în conversații cu un necunoscut simpatic, într-un spațiu limitat fizic, cum ar fi  lift, avion, buncăr sau chiar tabără, că tot restrâns e, în câmp. Și-a părăsit colegul de serviciu de pe locul din față ca să putem discuta. I-am văzut fața colegului, care murea de râs în adâncul sufletului, foarte adânc, că să nu-i strice amicului său combinația.  Inutil să menționez privirea complice a acestuia  în drum spre checkout. 

Amadeus

Amadeus mă trezește în fiecare dimineață. (O dată a venit chiar la 6.30). Se urcă în pat și trage de mine, vrea să mă pupe, uneori chiar reușește, până nu mă trezesc definitiv. 

Azi a poposit pe la 8. Dar dormeam, așa că o avut soveste și m-a lăsat în pace. Amadeus e înțelegător.  Se bucură mult dimineața când mă vede, i se face dor. Mai ales dimineața e foarte afectuos.

Într-o zi ne jucam cu purcelul lui de plastic și m-a mușcat din greșeală. S-a simțit atât de vinovat, încât a venit să-și ceară scuze. A stat pe hol vreo 5 minute, îi era teamă să intre neinvitat. Când l-am chemat îi era rușine să vină.

d'été

Il y a presque un mois depuis que je n'ai pas posté ici.

Voici une photo de ma première impression de la France:

Vacanţă

Cu Felix

Ce, deja se termină? Încă am senzaţia că nu a început bine anul şi e deja 26 decembrie.

Dacă e să trec în revistă toate activităţile mele de anul ăsta, pot spune că am avut, într-adevăr, un an plin. Practic, nici n-am reuşit să mă plictisesc vreun pic, dar nici să mă odihnesc prea tare.

Chiar încep să am cugetări de om în vârstă: ce mai fuge vremea! Dar, una peste alta, adunând, scăzând, trăgând linii imaginare şi formulând tot felul de concluzii, pot spune că a fost un an cu realizări destul de importante pentru mine.

În aceeaşi ordine de idei, să aveţi o vacanţă frumoasă!