joi, 31 decembrie 2009

La Mulţi Ani!!!

Dragii mei admiratori secreţi şi nu numai,


Sunt foarte mândră să public pe blog, azi, 31 decembrie 2009, prima mea realizare pianistică. M-am hotărât să descifrez această melodie superbă după ce am văzut cât de sexos e (mă rog, a fost) Adamo.

Vă urez ca în noaptea asta fermecată, când plec la primul meu night out, să aveţi tot ce vă doriţi.


La anul şi la mulţi ani!!!







sâmbătă, 19 decembrie 2009

Leapşa de la Andreea







Ce vîrstă ţi-ai da dacă nu ai şti cîţi ani ai?

Hm... Greu de spus. Unii cred că am 16, alţii - 17, alţii - 18. Se miră foarte tare când le spun câţi ani am de fapt. Uneori îmi pare rău că nu ţin mereu aparatu’ foto la mine să le fac poze pentru arhiva mea personală. M-ar amuza copios. Eu mi-aş da 15-16, nu chiar 18, TOTUŞI!!!!



2. Ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?

Sigur ca e mai rău să nu încerci, ca să-ţi pară rău după aia ca nu ai făcut-o. Să eşuezi nu mi se pare aşa de grav, acum depinde ce încerci. Eu am încercat multe lucruri şi n-am eşuat. Cred că am stofă de medium. Întotdeauna ştiu că o să-mi iasă şi mai mereu chiar aşa e, mai puţin la testele de la mate, dar alea nu se pun...Nu ai cum să eşuezi dacă ştii că ceea ce faci e bine şi că nu va avea urmări catastrofale.

3. Dacă viaţa e atît de scurtă, de ce facem atît de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atîtea lucruri care ne plac?

Genu de teorie savantă. Păi să vedem. Trebuie să facem nişte lucruri care nu ne plac, pentru că făcând lucrurile alea, vom ajunge să facem şi lucruri care ne plac. De exemplu, să luăm un caz banal. Să zicem că nu îţi place să speli vase, dar spălându-le vei avea plăcerea de a intra într-o bucătărie curată. Aşa e şi cu lucrurile mai serioase. (Mă scuzaţi, am o obsesie cu vasele.) Nu cred că viaţa ar fi posibilă, fără să facem şi lucruri care nu ne convin. Cred că aş putea scrie o carte despre asta, dar deocamdată nu am exemple prea convingătoare, având în vedere experienţa de viaţă nu prea vastă pe care o am.


4. Cînd ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că s-a vorbit mai mult decît s-a făcut?

S-a vorbit, s-a terminat de vorbit, s-a facut mai mult, nu s-a făcut pentru că s-a vorbit. CE întrebare alambicată. Iarăşi depinde de situaţie. În România, la inaugurarea unei autostrăzi (3 m pe an :D) se vorbeşte clar mai mult decât se făce. În genere, îţi pui problema asta când e vorba de lucruri importante, iar lucrurile importante nu se pot face fără vorbărie. Aşa cred eu. Doar trebuie să te consulţi cu multă lume, care e posibil să nu-ţi împărtăşească ideile şi trebuie să ajungeţi la înţelegere. Evident că poţi face lucruri importante şi singur, numai că, în cazul ăsta, nu mai vorbeşti mult, ci gândeşti mult şi îţi asumi responsabilitatea.

5.Dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogată ai fi?

Aş fi destul de bogată, poate chiar în top 250 cei mai bogaţi. Nu sunt o persoană îmbufnată, îmi place să râd, să glumesc. Probabil că averea mea ar atinge şi cote critice câte o dată, dar sigur şi-ar reveni repede la normal. La mine supărările nu ţin (prea mult).

6.Care este lucrul pe care ai vrea să-l vezi cel mai schimbat la oameni?

Depinde de om. Unora le-aş face altă frizură, pe unii i-aş duce pe o insulă pustie şi i-aş lăsa acolo... Unii oameni ar trebui să-şi schimbe atitudinea, alţii - modul de viaţă, alţii - faţa, alţii - creierul şi tot aşa. Nu poţi generaliza.
Să deviem puţin. :D Pentru ca toţi oameni să fie buni sau să nu mai fie razboaie în lume (ce idee de Miss Mundo), trebuie schimbaţi doar o parte din oameni. Dacă Dumnezeu le-ar da răilor bunătate, celor buni ce le-ar mai da? Şi trebuie să le dea şi lor ceva, că merită. În fine, fiecare cu Dumnezeul lui...


7. Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci numai pentru că împrejurările te-au adus aici?

Probabil varianta B. Dar toţi oamenii de vârsta mea fac acelaşi lucru. Mie mi-ar fi plăcut să mă nasc gata învăţată şi să nu fac apoi decât ceea ce vreau sau am chef să fac în momentul respectiv. E obositor să faci tot timpul ceea ce trebuie. De aia nici nu fac aşa, oricum nu cred că mi-ar ieşi, oricât m-aş strădui.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?

Bănuiesc că vieţile oamenilor ar fi diferite, aşa că mi-aş petrece viaţa normal, cum ar face-o orice om cu speranţa de viaţă de 40 de ani.

9. Eşti mai preocupată să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?

Fac lucrurile aşa cum îmi place. Sunt preocupată sa fac ceea ce îmi convine pe moment sau pe termen lung, in dependenţă de situaţie.

10. Dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?

Fratelui meu i-aş zice să facă lucrurile cum îi place şi să nu se sinchisească prea mult de părerea altora. Desigur, i-aş spune şi că nu e bine să rănească alţi oameni, pentru că libertatea absolută duce la singurătate absolută, şi cum omul este o fiinţă socială, i-ar fi greu să trăiască. Deci, să facă ce vrea, dar nu cu nesimţire.
Nu imi pace să dau sfaturi altor copii. În general, ma cam enervează majoritatea copiilor. De ce m-aş obosi să le dau sfaturi!?

11. Ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

Un geniu fericit.

12. Ce-ai alege între a pierde toate amintirile de pînă acum sau a nu mai fi capabil să-ţi faci altele?

Sper să nu fiu în situaţia de a alege asta. Ţin mult la amintirile mele, la cele din Chişinău şi la cele din Bucureşti şi în mod sigur aş vrea să-mi fac şi alte amintiri.

13. Îţi mai aduci aminte momentul acela de acum 5 ani cînd erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are importanţă acum?

Am avut momente din astea nu numai acum 5 ani. Unele mai au importanţă şi acum, chiar dacă ceva mai sus am zis că la mine supărările nu ţin mult.

14. Care este cea mai fericită amintirile a ta din copilărie? Ce-o face atît de specială?

Mai tot ce îmi amintesc legat de copilărie este frumos. Sunt speciale pentru că sunt cu oamenii la care ţin.

15. Dacă ai cîştiga un milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?

Nu aş renunţa la şcoală, nici la munca de mai târziu. Aş investi: aş face un imperiu cu numele meu pe el: Cătălina şi Asociaţii; aş uni Basa cu România; aş trimite o bombă acasa la politicienii ruşi; mi-aş construi o casă pe Lună; mi-aş cumpăra pantofi, păpuşi, rochii, mărgele etc.;

16. Cînd a fost ultima oară cînd te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în ce credeai cu tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?

Nu prea mă arunc aşa cu capul...

17. Cînd a fost ultima oară cînd ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

Când era foarte linişte şi nu se auzea altceva.

18. Care este lucrul pe care ţi-ai dorit întotdeauna să-l faci şi nu l-ai făcut?

Am cam făcut tot ce vroiam. Cred că acel lucru abia urmează să mi-l doresc.

19. Care este lucru pe care-l faci mai bine decît toţi ceilalţi pe care-i cunoşti?

Nu ştiu. De fapt, ar fi mai multe, dar ar suna prea narcisist. Şi eu nu sunt aşa :D ( Întrebaţi pe oricine. :D)

duminică, 29 noiembrie 2009

Gaudeamus 2009

Palpitant ca întotdeauna. Foarte aglomerat, de înţeles totuşi pentru penultima zi şi sâmbătă, pe deasupra.

Îmi pare rău că am fost pe fugă… Nu prea am avut timp să studiez în detaliu tot ceea ce mă interesa. Am luat doar vreo două cărţi, (că nici bani nu prea am avut, de data aceasta). În orice caz, sunt mulţumită de achiziţia ultimei cărţi a lui Neagu Djuvara (Amintiri şi poveşti mai deocheate, Humanitas), cu ilustraţii de Andrei Gamarţ. Autograf nu am dovedit să iau şi regret foarte tare, pentru că vroiam să-i spun lui Neagu Djuvara căt de mult mă ajută la şcoală cărţile lui de istorie.



















Nu e chiar o poză pe care să o numesc "Eu şi Neagu Djuvara".

Mai degrabă "Eu în spatele lui Neagu Djuvara", dar totuşi…


Am fost la târg nu numai cu ai mei, ci şi cu o prietenă, Elena, cu care mi-a fost destul de vesel.



















Elena şi Eu

E bine că târgul s-a ţinut în clădirea cu cupolă, pentru că la Bookfestul din vară nu mi-a plăcut. Te simţeai ca într-un cort improvizat.

Am cumpărat şi cartea lui Alin Ciupală (Istoria modernă a românilor, Tritornic). E cursul lui Alin, pe care îl ţine ca prof. la Universitatea Bucureşti. În general, Alin e un om de la care poţi afla multe lucruri interesante.















Cartea lui Alin la standul Editurii Tritonic. Eu am vrut să scriu că Alin mi-e amic, dar mi-au sărit ai mei în cap că nu ne tragem de şireturi... În fine, e încă o carte care o să-mi fie de folos la şcoală. Trebuie să scriu neapărat o cronică, după ce o citesc, bineînţeles.


Pentru bunica am luat Cuvinte rare (proză scurtă) a lui CTP, chiar cu autograf !! Bunicii îi place CTP, pe mine mă enervează cumplit omul, s-a mai şi uitat urât la mine…Mama zice că e scrisă bine cartea. Când îmi mai trec nervii, poate o citesc.:D



















Mihai Vakulovski venise să-şi lanseze cărţile , la Vinea, dar, din păcate, nu a găsit la locul faptei (lansării) nicio carte de-a sa. Toată lumea aştepta cărţile şi felicita autorul, care nu avea pe ce da autografe. Măcar am mai vorbit, am făcut poze lângă standul editurii. Să avem cică aminitire de la evenimentul lansării. "Prieteni şi fani în aşteptarea editorului"- ar trebui să-şi numească Mihai Vakulovski fişierul cu poze.

Am cunoscut-o şi pe soţia scriitorului, Carmina. Ştiţi, îi frumos când ai aşa o soţie cu care să vii la târg, şi cu care să ai nişte pasiuni în comun.














Eu cu Mihai şi Carmina Vakulovski















Doi tineri scriitori :D


M-am mai întâlnit cu diverşi cunoscuţi şi prieteni. Andreea Toma, de exemplu, i-a luat mamei cadou de ziua ei, printre altele, şi nişte cercei oranj. (Din păcate mama deja a pierdut unul). Mie îmi stăteau mai bine cerceii, aşa că îi prihvatizasem. Degeaba. I-am zărit pe Gelu Diaconu, pe SGB, pe Felix Nicolau (îşi lansa şi el o carte de cronici la Tritonic). Băieţii ăştia, spre deosebire de CTP, sunt şi simpatici. SGB chiar a vrut să-mi fie de folos şi mi-a recomandat o carte bună şi accesibilă (ca preţ) de la Paralela 45, Tihna de Atilla Bartis. O citisem deja :D, pescuind-o din geamantanul cu cărţi al Cătălinei George, geamantan care a stat un timp la noi. Cartea devenise chiar preferata mea, la un moment dat.


Prin târg am mai dat nas în nas cu Vasile Ernu















cu Vasile Ernu şi Elena

Două ochelariste şi un om cu bască (şi fular)


Trebuie neapărat să spun că m-am salutat şi cu Monica Stănilă, cu care m-am cunoscut încă din vară, la Bookfest. Nu am o poză cu ea mai de aproape de la Gaudeamus, dar am de la Bookfest.

















De data aceasta, nu m-am intersectat cu White Noise. Noroc că am făcut şi cu ea poze la Bookfest 2009. Îmi arătase atunci ce cărţi şi-a luat. Nu ştiam atunci prea multe despre ea, însă mi-am dat seama că e un om deschis şi bun la suflet.


Alţi prieteni şi amici :D















Na dolguiu nezabîvaemuiu pameati, tata cu Gelu Diaconu



Ritualul ăsta anual cu mersul la Gaudeamus mă binedispune. Păcat că nu e în fiecare lună.