Pagini

duminică, 24 februarie 2019

Alegeri, teatru și viitorul Republicii Moldova


Anul acesta, autoritățile din Republica Moldova au decis ca în diaspora să se poată vota exclusiv în baza pașaportului moldovenesc sau a livretului de marinar valabile. Cum eu sunt cetățean european și am drepturi, mă mișc în spațiu legitimându-mă cu acte europene și mi-am dat seama în al doisprezecelea ceas că am pașaportul moldovenesc expirat și că, prin urmare, nu voi putea să-mi exercit dreptul la vot pe 24 februarie.



Republica Moldova este jumătate din patria mea. M-am născut la Chișinău, mi-am petrecut copilăria în grădina bunicilor din satul Cosăuți, raionul Soroca. Știu care sunt problemele cu care se confruntă Moldova profundă, urmăresc cu groază an de an hățișul geopolitic în care variatele coaliții de guvernare adâncesc statul. De aceea, nu mă iluzionez că rezultatul alegerilor de astăzi ar putea revoluționa prea mult status quo-ul. Orice ai spune, soarta teritoriilor aflate ba la margine de imperiu, ba la falia dintre două blocuri de putere, va depinde în mare măsură de jocurile greilor de pe hartă. În cazul Republicii Moldova, din păcate,  jocurile par să fi fost, deja, făcute.

                                           foto Andrei Runcanu

Pentru seara asta aveam de ceva vreme bilete la teatru, la Republica Melania, de Irina Nechit, în regia lui Gelu Colceac. Înainte să merg la teatru, nu citesc cronici și păreri despre piesele pe care urmează să le văd, prefer să-mi fac propriile opinii și apoi să le confrunt cu ideile primite de-a gata. Mă așteptam doar la un text bun, cunoscând-o pe Irina Nechit, așa că m-am dus la teatru să-mi înec amarul, să-mi iau puțin gândul de la falimentul geopolitic al Republicii Moldova. Întâmplarea face ca, tocmai, această piesă să fie un strigăt ascuțit, din toți rărunchii, provenit anume din Basarabia, o radiografie a tristeții, a neputinței, a nedreptății. Experiența a fost cu atât mai sfâșietoare, cu cât actrița din rolul principal, Rodica Mandache, vorbea în dulcele grai moldovenesc, iar piesa s-a jucat tocmai în ziua de 24 februarie, când aveau loc în Republica Moldova alegeri parlamentare. Dulce-acrișoară ironie a sorții… Cu greu m-am abținut să nu izbucnesc în plâns, recunoscând întocmai fragmente din realitatea bunicilor mei și chiar elemente ale realității mele, ca basarabeancă ce încă speră la un viitor mai bun pentru Republica Moldova, în ciuda tuturor vicisitudinilor din ultimii ani, din ultimele decenii.

În seara asta m-am simțit de parcă mi s-ar fi furat votul. Dar mai am energie să sper și chiar să lupt pentru statul de drept și pentru democrație pe ambele maluri ale Prutului.