Anul acesta, autoritățile din Republica Moldova au decis
ca în diaspora să se poată vota exclusiv în baza pașaportului moldovenesc sau a
livretului de marinar valabile. Cum eu sunt cetățean european și am drepturi,
mă mișc în spațiu legitimându-mă cu acte europene și mi-am dat seama în al
doisprezecelea ceas că am pașaportul moldovenesc expirat și că, prin urmare, nu
voi putea să-mi exercit dreptul la vot pe 24 februarie.
Republica Moldova este jumătate din patria mea. M-am
născut la Chișinău, mi-am petrecut copilăria în grădina bunicilor din satul
Cosăuți, raionul Soroca. Știu care sunt problemele cu care se confruntă Moldova
profundă, urmăresc cu groază an de an hățișul geopolitic în care variatele
coaliții de guvernare adâncesc statul. De aceea, nu mă iluzionez că rezultatul
alegerilor de astăzi ar putea revoluționa prea mult status quo-ul. Orice ai
spune, soarta teritoriilor aflate ba la margine de imperiu, ba la falia dintre
două blocuri de putere, va depinde în mare măsură de jocurile greilor de pe
hartă. În cazul Republicii Moldova, din păcate, jocurile par să fi fost, deja, făcute.
foto Andrei Runcanu
Pentru seara asta aveam de ceva vreme bilete la teatru,
la Republica Melania, de Irina Nechit,
în regia lui Gelu Colceac. Înainte să merg la teatru, nu citesc cronici și
păreri despre piesele pe care urmează să le văd, prefer să-mi fac propriile
opinii și apoi să le confrunt cu ideile primite de-a gata. Mă așteptam doar la
un text bun, cunoscând-o pe Irina Nechit, așa că m-am dus la teatru să-mi înec
amarul, să-mi iau puțin gândul de la falimentul geopolitic al Republicii Moldova.
Întâmplarea face ca, tocmai, această piesă să fie un strigăt ascuțit, din toți
rărunchii, provenit anume din Basarabia, o radiografie a tristeții, a
neputinței, a nedreptății. Experiența a fost cu atât mai sfâșietoare, cu cât
actrița din rolul principal, Rodica Mandache, vorbea în dulcele grai
moldovenesc, iar piesa s-a jucat tocmai în ziua de 24 februarie, când aveau loc
în Republica Moldova alegeri parlamentare. Dulce-acrișoară ironie a sorții… Cu
greu m-am abținut să nu izbucnesc în plâns, recunoscând întocmai fragmente din
realitatea bunicilor mei și chiar elemente ale realității mele, ca basarabeancă
ce încă speră la un viitor mai bun pentru Republica Moldova, în ciuda tuturor
vicisitudinilor din ultimii ani, din ultimele decenii.
În seara asta m-am simțit de parcă mi s-ar fi furat votul.
Dar mai am energie să sper și chiar să lupt pentru statul de drept și pentru
democrație pe ambele maluri ale Prutului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu