joi, 10 octombrie 2013

Matahala

Fragment din proza scurtă pentru antologia de la Săvârșin. 



20.14, 7 septembrie 2013
Macazul scârțâie brusc, sirena se aude de două ori scurt și o dată lung, şi trenul pornește. Stau în dreptul geamului deschis, mi-aș fi dorit să fi rămas în gară.

20.30, 7 septembrie 2013

-          Аlio! Mama, ya uje v poiezde. Tî mne zvoni po ciaşce, pojaluista! Mne popalsya kakoi-to strannîi tip, no oceni strannîi! Pugaet menea. Ladno, ne mogu mnogo govority. Zvoni mne pociaşce!*

* Alo! Mama, sunt deja în tren. Sună-mă, te rog, mai des! Am nimerit lângă un tip ciudat, dar foarte ciudat. Mă sperie. Bine, nu mai pot vorbi. Sună-mă mai des!

Până la București am vreo zece ore. În tot vagonul sunt doar eu și bestia tuciurie, cu niște colți neobișnuit de lungi și strălucitori. Îmi imaginez cum și-i ascute cu regularitate.




21.05, 7 septembrie 2013

- Alo, da, Ioane, eu sunt. Da, în tren … Cu o domnișoară care are două mari defecte.
E frumoasă și e frumoasă.

Am încremenit. Măcar petrecusem o săptămână de vis la Săvârșin înainte s-o sfârșesc într-un vagon de clasa a 2a.
Îmi scot o carte din geantă și încerc să citesc, asta ca să se știe că noi nu suntem doar frumoase, ci și deștepte. Nu mă pot concentra. Telefonul îmi sună, bâzâie, luminează,  în medie din zece în zece minute, ceea ce îi creează bestiei o stare vădită de disconfort.

Miki:Spune-i că l-am văzut și dacă ceva, îl dau la poliție. Dacă nu ajungi întreagă la București, îl ia mama dracului!
Mama: Și, cum mai e pe acolo?
Andrei: „În caz de ceva, sună-l pe Mitru, te rog. Nu de alta, dar telefonul meu e la încărcat.”
Andrei:Știu că nu poți vorbi. Răspunde numai cu da sau nu. Ești ok? Totul e în regulă? Deci, fii atentă, dacă trebuie, cel mai bine e să dai în ochi și în testicule. Acolo doare cel mai tare. Nu contează cât de mare e. Îl lovești și fugi.”
Mitru: ”Totul ok?„
”Încearcă să te înțelegi cu nashu, poate îți găsește alt vagon. Also, fun fact, frica, oricât de copleșitoare ar părea, poate fi combătută. Ca și bătăușii care se umflă în ultimul hal și auzi cum iese aerul din ei în momentul în care îi înfrunți. Cum zicea bunul Chinaski, if there is light, it will find you.”
Mama: Și, cum mai e pe acolo? Îhim…îhim… ei, vezi și tu. Poate mai urcă cineva.”
Miki: ”Alo! Cum mai ești? A, vorbiți!? Spune-i că-i știu fața și că nu scapă! ”
Miki: ”Ce faci? Plângi? Nu mai plânge! Lasă, o să fie ok, noi suntem toți aici, pe deal. Ne gândim la tine, ne uităm la cer, e plin de stele. Te pupăăăm! Fii tare!”
Mama: Și, cum mai e pe acolo?”


22.05, 7 Septembrie 2013
Bestia: Domnișoară, dar sensibilă mai sunteți! Ștergeți-vă și lacrima de pe celălalt obraz. Și eu sunt sensibil, chiar dacă nu pare.
Pauză mare.