miercuri, 17 august 2011

Printre barbari, la Orheiul Vechi

Chişinău, 12 august, ora 7.00, sunt lângă “Ionel”, caut cu privirea o faţă poetică şi nu văd nici una. Normal că nu văd, doar oamenii au înţeles bine că autobuzul pleacă la ora 8 şi că ne întîlnim la 7.50. Aşa sunt eu, o fată prudentă (are Andrieş un cântec despre o fată prudentă). Bine măcar că nu aştept singură, cel mai de nădejde bodyguard din lume, Bădiţa-al meu, mă îmbărbătează cu îngăduinţă. Ca să mă asigur că am înţeles corect ziua o sun pe Aurelia Borzin, chiar cu riscul de a o trezi din somn. Pfiu, totul e în regulă, ceilalţi aveau să vină şi ei în maximum jumătate de oră.









Carolina Vozian, Camelia Vasilov, Dumitriţa Raluca Parfentie, Aura Maru, Ecaterina Bargan

Prima faţă poetică cu care m-am întâlnit a fost Aura Maru. Stătea şi ea lângă “Ionel”, cu un bagaj la fel de mare ca al meu. Era oarecum un indiciu. De emoţie, am întrebat-o: “Şi dumneavoastră mergeţi la tabăra lui Dumitru?”. M-a rugat să nu-i mai zic dumneavoastră. Nu e cu mult mai mare decât mine.










Întâlnirea de la "Ionel"








David şi Goliat

Dumitru Crudu, zis Dudu, zis Mitru, zis Dumitru, zis Domnule Crudu, zis şi Badea (badea îi spuneau nepoţelele lui), şi-a stabilit week-endul trecut tabăra în Orheiul Vechi, chiar pe locul ruinelor cetăţii medievale. În apropierea cetăţii era şi o baie turcească, aşa că am avut toate condiţiile. Ba chiar pe stâncile din împrejurimi au rodit măslinii.








Verde Crud









Valea Răutului

Scopul taberei a fost paşnic.








Eu, Ion Mihai Felea, Carolina Vozian, Dumitru Crudu

În total am fost 16 oameni, scriitori români de pe ambele maluri ale Prutului.











Mănăstirea din piatră



Dumitru m-a surprins plăcut, prezentându-mă ca pe un scriitor român din Bucureşti. Adevărul e că nici eu nu mai ştiu ce sunt, scriitor român, basarabean sau nici una nici alta. Şi în general nici nu ştiu dacă sunt încă scriitor. Mereu îmi liniştesc aşa bunicii, care îi simpatizează pe scriitori (de la distanţă), dar în familie vor oameni serioşi.








Andrei Doşa, Eu, Augustina Crudu, Carolina Vozian, Ion Mihai Felea


Pe tot parcursul taberei nici unul dintre noi nu şi-a adus aminte de email, facebook sau de

bloguri, ceea ce e un semn că ne-am simţit într-adevăr bine (cred că nu greşesc dacă spun “toţi”), lucru care se observă şi în poze.









În fiecare zi, datorită lui Dumitru, care e harnic şi ştie să organizeze grupuri de tineri şi neliniştiţi, am făcut excursii în împrejurimile Trebujeniului. Nişte locuri fabuloase. Am inspectat toate peşterile, inclusiv pe cea a Sfântului Nicolae. În mănăstirea de piatră fetele s-au imbrobodit, iar cei mai înalţi au stat mai aplecaţi, căci chiliile aveau maximum un metru şi jumătate. Lunca inundabilă a Răutului trebuie să fi fost mai ceva decât cea a Nilului, cel puţin aşa mi-a dat impresia.










Ideea Aureliei Borzin de a ne plimba prin Trebujeni cu căruţa a fost pe loc acceptată de toată lumea. Cred că ar face parte din topul 5 idei geniale din tabără. Am reuşit să ne plimbăm aproape toţi cu căruţa închiriată pentru o oră. Cât timp bietul cal făcea ture-ture prin sat, băieţii (Ion Buzu şi Andrei Doşa) au pupat zeci de mâini - “Sărut mâna!” le-au zis tuturor femeilor care mergeau pe drum. Şi “Sărut mâna din nou” când treceam iar pe lângă ele. Oamenii din Orheiul Vechi sunt obişnuiţi cu turiştii, reacţionau pozitiv.














foto: Dumitru Crudu

Andrei ar fi vrut să ajungă cu căruţa până în Măşcăuţi pentru că a aflat că prin zona Moldovei el e considerat măşcat :)).









Până la urmă, scopul taberei a fost să se scrie proză. S-au emis în privinţa aceasta trei reguli:

1. Să se scrie proză


2.
se sescrie proză poliţistă

3. A doua regulă regulă poate fi încălcată

Totuşi, au fost apreciate textele care au respectat regula I şi II.

În primele două seri, vineri şi sâmbătă, a fost organizat câte un recital de poezie. Vineri a citit Naomi Ionică, scriitoare din Braşov, iar sâmbătă Ecaterina Bargan, scriitoare din Chişinău.














Ecaterina Bargan, Petru Negură, Naomi Ionică, Dumitru Crudu




Naomi ne-a citit din volumul ei de debut, apărut în 2010. Şi Ecaterina a citit poeme cartea de debut, dar şi vreo câteva poeme mai noi. Săptămâna asta, Ecaterina îşi va lansa un nou volum de versuri -« Cântece de la şase ».

Ambele lecturi au fost urmate de discuţii aprinse.


Duminică seara, la lectura textelor scrise în tabără au participat Mircea V. Ciobanu, Petru Negură, Gheorghe Erizanu şi Angela Braşoveanu.















Dumitru Crudu, Mircea V. Ciobanu, Gheorghe Erizanu, Angela Braşoveanu

Atmosfera

Cititori şi scriitori avizaţi au încins discuţii literare şi filozofice nu numai în cadru oficial, în jurul mesei rotunde, ci mai tot timpul, chiar şi în căruţă. Dacă stai mai mult timp cu nişte oameni, se creează un spaţiu comun şi iţi pare aşa de rău când trebuie să pleci. Se pare că oamenii într-adevăr talentaţi sunt calzi, sinceri şi deloc îngâmfaţi, tocmai de aceea m-am simţit atât de apropiată de ei.










Eram compatibili vorbeam despre aceiaşi autori, aceleaşi cărţi, filme şi aceeaşi muzică. Probabil Dumitru a făcut un studiu legat de compatibilităţi înainte să ne invite.









Pe drumul de întoarcere de la Orhei îmi făceam în minte tot felul de liste cu plusuri ale oamenilor cu care am comunicat în timpul taberei. Le contorizam pur şi simplu. Să-l luăm de exemplu pe Dumitru:


1. e un om bun şi simpatic

2. vorbeşte cu tine ca de la egal la egal

3. e talentat, ştie multe şi nu îi pare rău să îţi zică şi ţie

4. deşi nu e profesor, atunci când vorbeşte despre noţiuni pe care ştie sigur că nu le stăpâneşti, îşi rezervă măcar un minut ca să-ţi explice despre ce e vorba , ca şi cum asta ar fi firesc

5. deşi nu e înfumurat, mi-a fost cam ruşine că-i zic Dumitru şi nu Domnule Crudu, aşa că i-am spus simplu Dudu









Concluzii

Am plecat din tabără cu o groază de lucruri învăţate. Să zicem că acum ştiu mai bine cu ce se mânâncă proza poliţistă, am o nouă listă de lecturi obligatorii (pe lângă cele 5 liste deja existente : a mea proprie şi personală, cea de la părinţi, de la Cristina Ispas, de la Profu’ de română şi de la Diriga. Slavă Domnului că pe toate listele alea sunt multe titluri care se repetă !).

I-am cunoscut mai bine pe tinerii scriitori din Basarabia, noii barbari pe care îi citeam altfel numai de pe net. Sunt nişte oameni foarte serioşi, dar care ştiu şi de glumă. La ei în echipă rolurile sunt clar împărţite. De exemplu, filozoful de serviciu e Ion Buzu. Bătaie pe rolul de lider al grupului se dă între Ion Buzu, Carolina Vozian şi Ecaterina Bargan. Îşi spun « Ioviţeni ».

L-am cunoscut mai bine cu ocazia taberei şi pe Andrei Doşa. La Bucureşti, nu ştiu din ce cauză, nu am putut vorbi. „Ne cunoşteam doar din vedere”. A trebuit să ajungem la Orheiul Vechi ca să schimbăm două vorbe. Mă rog, mai mult decât două.

Punct necesar, oarecum impus pentru că se prevede prin septembrie o altă întâlnire :

Le mulţumesc frumos părinţilor pentru că au avut încredere în mine şi m-au lasat să vin. :D

P.S.

În tabăra asta mi-am demonstrat şi vocaţia de prezicătoare. Le-am ghicit norocul Aureliei Borzin, Aurei Maru şi lui Mihai Felea. Cu toţii au o aură pozitivă (probabil de la Aurelia şi Aura) şi un lucru în comun: vor avea o viaţă lungă şi fericită, lipsită de griji, dar palpitantă. Au fost, desigur, şi particularităţi, dar m-am înţeles cu ei că vor rămâne confidenţiale. Îmi pare tare rău că nu am reuşit să le ghicesc viitorul lui Andrei Doşa şi lui Dumitru Crudu. Ştiu să ghicesc şi în palmă :D, data viitoare nu voi rata ocazia, dacă vor fi curioşi, bineînţeles.