Astăzi mi-am dat seama că Florinel vede în mine un fel de super maestru atotștiutor, un şef care nu poate să greşească niciodată:
- Cătălina, tu înţelegi japoneza, nu?
Mi-a pus întrebarea într-un mod aşa de firesc, ca şi cum ar fi fost de datoria mea să ştiu japoneză. Nu cred că-şi imaginează că sunt lucruri pe lumea asta pe care nu le cunosc.
M-a făcut să mă simt foarte bine. Importantă. Sper să ţină minte lucrurile astea şi când o fi mai mare (nu vă temeţi, încă nu plâng de emoţie, dar mă abţin cu greu).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu