Mi-au rămas în memorie discuţiile de după film şi felul cum a interacţionat echipa Observatorului Cultural pe parcursul serii. M-am convins că uneori impresiile despre oameni, pe care ţi le faci de la distanţă, nu au nimic în comun cu realitatea. Un om ţi se poate părea foarte rigid şi aşa, ca un soldăţel de plumb, în realitate, însă, omul fiind deschis, cald şi mereu gata să intre cu tine într-un dialog.
Mă bucur că am cunoscut o parte din redacţia Observatorului Cultural. Mi-a plăcut să-i văd în acţiune. Au fost tot atât de dinamici cum i-a arătat filmul, documentar care va rămâne cu siguranţă în istorie.
Sper ca peste 7 ani, când Observatorul va avea 20, să ne întâlnim iar, la al doilea episod al documentarului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu