Parcul Titan retrocedat. Și cu noi cum rămâne?

Parcul Titan este, de zece ani încoace, unul din locurile mele preferate din București. Îl consider grădina mea personală. Ca să nu mai spun că în fiecare vară în parcul Titan e ca în China Town. E full. Păi unde să se ducă bieții oameni din blocurile care vara se înfierbântă la 60 de grade C. Că și așa, vorba aia, ne stă în gât atâta oxigen în orașul ăsta plin de plante sălbatice.

Cum să nu am palpitații când, în una din obișnuitele mele plimbări, observ în jumătate de parc plăcuțe cu ”Retrocedat. Adriean Videanu”. Și mai frustrant e că rămânem fără bucățile cu cea mai densă vegetație. Rămânem tot cu asfaltul. Bine, problema e foarte amplă. Aici e nevoie de o investigație amănunțită, cum se pare că au încercat să facă unii. Sper totuși să se facă o campanie televizată, măcar și de adversarii PD-ului. Atâta folos și din Antene să fie.

Pe net n-am văzut mare vâlvă, abia se descoperă isprava. Post mortem.
Întreba la un moment dat Mugur Grosu dacă mai sunt hale de demolat. Mugur, uite că mai sunt parcuri.

Printre altele, s-au smuls băncuțele noi nouțe, cu tot cu rădăcini. S-au scos bucăți de pavaj, nu se mai face ordine, nu se mai păzește nimic. Bucăți de gard dinspre Potcoava sunt lipsă.

Ar trebui să se facă o investigație. Cine a revendicat terenurile, care e legătura de rudenie dintre proprietari și cei care au revendicat etc. Și în general, e cam întunecată treaba.

Nu sunt împotriva retrocedărilor, dar în cazuri de interes public se dau despăgubiri, nu retrocedări în natură.

fotografie făcută vara trecută, pe vremea când nu știam că ne jucăm pe teren proprietate privată