Festivalul de Poezie Gellu Naum 2013

Astăzi au fost desemnați câștigătorii la categoria liceu a Festivalului Gellu Naum. De această dată, juriul a fost compus din Florin Iaru, Claudiu Komartin, Ioan Groșan și Adrian Pârvu.  

Scriitorii invitați au vorbit deschis și chiar cu emoție despre cum înțeleg  ei poezia și despre experiențele literare proprii. S-au demontat mituri și prejudecăți în ceea ce privește poezia ”exemplară”. Cine a avut urechi de auzit e cu siguranță în câștig.

Sunt de acord cu Claudiu Komartin, care a spus că, în ciuda faptului că nu trăim într-o țară în care tradițiile culturale să aibă o viață foarte lungă, iar lucrurile durabile se pot face foarte greu,  Festivalul Gellu Naum are continuitate și mulți dintre câștigătorii lui sunt printre cei mai bine primiți și mai promițători scriitori tineri.

M-a impresionat Florin Iaru, nu mă așteptam să fie atât de emoționat și să ne vorbească despre lucruri atât de personale, dar de la care pornește de fapt adevărata literatură.  Florin Iaru a ținut să puncteze un lucru important:  ”diplomele nu au legătură cu poezia, au legătură cu orgoliul”.

În general,  mi-au rămas  în minte mai multe sfaturi care au venit din partea lui Florin Iaru și pe care îmi permit să le împărtășesc aici celor care își doresc să fie scriitori.

 ”Dacă doriți cu adevărat să fiți scriitori, puneți ștacheta cel mai sus. Trebuie să fiți cei mai mari. Și trebuie să aveți această convingere că veți fi cei mai mari, cei mai buni, cei mai tari, oamenii care vor răsturna lumea. ”

Un îndemn primit de la poetul Florin Mugur, pe care Florin Iaru ni l-a transmis și nouă:

 ”Să nu te bați niciodată cu poeții contemporani sau cu o cultură slabă. Să nu te lupți niciodată cu cei care nu-ți plac. Bate-te cu cei mai mari. Ridică ștacheta cât mai sus. ”

În altă ordine de idei, mă bucur că totul a decurs conform planului și chiar peste așteptări. A fost incitant și stresant totodată. În primul rând, pentru că, atunci când mă implic în organizarea unor evenimente, vreau ca totul să iasă foarte bine. Adică profesionist. În al doilea rând, pentru că a trebuit să corelez lucrurile deja stabilite de Octavian Soviany cu realitățile de la fața locului. Am făcut echipă cu doamna profesoară Virginia Olaru și ne-am străduit să ținem sus ștacheta stabilită de Octavian Soviany.

Câștigătorii acestei ediții sunt:

I. Horia Tiugan
II. Amalia Cernat
III. Miruna Rus
Mențiune specială: Corina Ciucă
Mențiuni: Claudia Elena Gheorghe, Casian Mirea

                                                                                   

Despre aer, că despre diamante deja ştiţi

Teatrul Nottara, 8 Dec. 2010, ora 19.00 - Clubul Dilema Veche

Eroii serii- Florin Iaru şi Mircea Cărtărescu

Criticul literar invitat - Marius Chivu

Moderator - Mircea Vasilescu

Mulţumesc Domnului că iarăşi s-au amânat nişte ore şi ca am putut să ajung în timp util la Teatrul Nottara.

6.20 – ieşirea în grabă de la şcoală

6. 30 – întâlnirea cu tata la metrou unirii

7.00 – poposirea la locul acţiunii

Iniţial nu aveam de gând să merg, m-am gândit că fanii de sex feminin ai lui Cărtărescu se vor călca în picioare. Până la urmă, n- a fost chiar aşa. Am reuşit să prindem locuri foarte bune.

Un reflector mare era aşezat exact deasupra mea, astfel încât fiecare muritor din sală mă putea admira în toată spledoarea-mi magnifică.

Din start, am observat că mă asortam cu Cărtărescu: eram amândoi în albastru (mai degrabă turcoaz, dar las albastru să nu spuneţi că sună pretenţios).

M-am cărat noaptea tocmai până la Nottara pentru că: 1. tata era foarte entuziasmat a- (nu puteam să-l las seara singur prin oraş ) b- (mai ales printre atâtea gagici pregătite să iasă la „aer” – vigilenţa este mama succesului într-o familie!*) şi 2. pentru că vroiam să mă lămuresc mai bine ce şi cum e cu aerele astea cu mule carate.

Seara a fost deschisă de M. Chivu cu întrebări legate, evident, de antologie. Aşa am aflat că din antologia – cartea cult - a generaţiei ’80 ar fi trebuit să facă parte şi Magda Cârneci cu Matei Vişniec, doar că în drum spre editură nu i-au găsit acasă (sau nici nu au vrut prea tare să-i găsească :D). Florin Iaru şi-a amintit că Vişniec stătea pe vremea aceea într-o cameră la subsol (dincolo de un hol plin de ţevi) şi că de cele mai multe ori îl găseai în chiloţi, ascultând Beatles şi aşteptându-şi iubita care era la baie.

Mircea Cărtărescu spunea că pe vremea aia nici el, nici Traian T.Coşovei nu aveau iubite şi că umbalu împreună prin tot oraşul – practic, îşi erau iubită unul altuia. :D Ar fi fost mai logic, din punctul meu de vedere, ca Iaru să fi fost iubita lui Coşovei din moment ce au făcut armata împreună – Florin Iaru şi-a amintit cu voce tare de toate nopţile pierdute în care discutau despre literatură.

Cei doi optzecişti prezenţi şi-au adus aminte într-o manieră melancolică de vremurile lor de adolescenţă când descopereau literatura şi muzica americană şi când înregistrau pe casete punând magnetofoanele faţa-n faţă. MC a spus că încă mai are o casetă în care pe fundal se aud ei discutând despre literatură, piesă de muzeu, ce să mai!

Şi totuşi, mă gândesc eu acum, cum să scrii despre CocaCola fără ca măcar să fi pipăit vreodată o sticlă - de cola, évidemment. Trebie să fi fost un sentiment groaznic să ştii că peste ocean toţi copiii beau cantităţi industriale de cola şi nici măcar nu scriu despre asta.

La un moment dat, veni vorba şi că au fost incluşi în manualele de română. Scriitorii au spus că nu li s-a cerut acordul şi că poate ar fi ales ceva mai serios cu care să rămână în memoria „tinerelor speranţe” care au dat la filo. MC a povestit amuzat despre un telefon pe care l-a primit de la o fată destul de tânără (cică aşa părea după voce) care îi spunea indignată: „Cărtărescu, poetul lui peşte? ! *** am picat la teză din cauza ta!”. Când m-am apropiat de el la sfârşit să-i cer un autograf, am uitat sa-i spun că l-am avut şi eu subiect de teză şi că n-am să pic pentru că m-am descurcat foarte bine. S-ar fi simţit flatat :D ?

Iaru, însă, a spus că el (când vede nume de scriitori în manuale) se gândeşte că persoanele alea sunt mai mult ca sigur moarte. De aici a început o întreagă polemică despre drepturile de autor şi urmaşii care îi supun la uitare pe marii scriitori prin sumele mari pe care le cer.

În fine, şi Iaru şi Cărtărescu au fost foarte prietenoşi, detaşaţi, au răspuns binevoitor la toate întrebările din sală. Ba chiar au stat şi la autografe. I-am zis lui tata să nu mai spele niciodată pixul cu care au scris cei doi – s-a amuzat. Când am ajuns acasa am vrut să-i adaug pe ambii în lista mea de prieteni de pe facebook. Cărtărescu are doar fan group.

* Doveriai, no proveriai! (din cugetările sărmanei Diana Iepure)

P.S. Clar lucru că Iaru avea mereu prietenă, din moment ce arată aşa super chiar şi la această vârsă onorabilă :D.

P.P.S. a nu se înţelege că M.C. nu arată bine.