joi, 11 martie 2010

Ringul de vorbe

Dragii mei!















Eu şi tata

Îmi pare rău că nu am mai scris tocmai de 2 saptămâni pe blog, dar vin să mă revanşez cu o noutate bombă! Un „show cultural” neobişnuit, pe care l-am simţit ca pe o boare de aer proaspăt. Vorbesc despre Ringul de vorbe.

M-am temut să nu întârzii, mai ales că era prima ediţie, pentru că am trecut şi pe la “Institutul Blecher” înainte de asta. Din păcate, nu am reuşit să stau la Blecher până la sfârşit, dar ce să fac, dacă s-au nimerit două evenimente în aceeaşi seară?















Victor Potra, Claudiu Komartin, Adrian Suciu

Ringul de vorbe nu este un cenaclu sau o altă întâlnire literară asemănătoare cenaclului, ci un show cultural, care se bazează în primul rând pe interacțiunea dintre invitați și public.” Aşa spun organizatorii (Felix Nicolau, Andrei Ruse, Gelu Vlaşin şi Loredana Caloian) pe site-ul show-lui.

Mie mi-a plăcut de la început ideea unui cenaclu-show. Se anunţase ceva inedit si eram foarte curioasă să văd ce şi cum. Pot să vă asigur cu mâna pe inimă că aşa a fost. Inedit adică. :D

Iniţial s-au anunţat doar 2 invitaţi: Valeriu Mircea Popa şi Stoian G. Bogdan, dar a fost şi un invitat surpriză, Cătălin Găian König.















De la stânga la dreapta: Felix Nicolau, Valeriu Mircea Popa, SGB, Cătălin Găian şi Gelu Vlaşin

M-am mirat să-i văd destul de emoţionaţi, atât pe invitaţi cât şi pe organizatori. Asta pentru că îi ştiu foarte tari pe poziţii, gata oricând să „atace” feroce orice mic inconvenient.

La început, invitaţii au ales juriul, format din 5 persoane. Am fost şi eu parte din acest juriu, cel care m-a propus pentru acest rol fiind nimeni altul decât SGB! Probabil că după a regretat. Dar ce să fac dacă sunt o fată sinceră :D.
















Valeriu Mircea Popa, Cătălin Găian, Felix Nicolau şi Stoian G. Bogdan punând ţara la cale înainte de show

Au fost probe care mai de care, de la schimbatul de replici în rime, la improvizaţia pe o temă aleasă de public (fără să foloseşti mâinile tale, ci pe ale altcuiva).
















Cătălin Găian despre critica literară





















Valeriu Mircea Popa vorbind despre iarbă




















SGB vorbind despre taxe şi impozite

O probă simpatică a fost citirea cu patos a unei strofe în franceză. La proba asta cel mai simpatic a fost SGB. ( Având în vedere că nu ştie franceză ).

video


După cum a citit domnul Valeriu Mircea Popa, mi-am dat seama, ba chiar i-am şi spus-o, că este un romantic incurabil şi că m-a cucerit definitiv şi irevocabil. A spus oarecum amuzat că intenţia sa nu era de a seduce (SGB: „corupeţi minore”) .
Mai târziu, la “after party”, domnul Popa mi-a mărturisit că l-am caracterizat foarte bine.





















Valeriu Mircea Popa citindu-şi poemele





















Andrei Ruse şi o parte din public















Loredana Caloian, Andrei Ruse, publicul şi Valeriu Mircea Popa


O probă foarte dubioasă a fost aceea în care concurenţii trebuiau să-şi citească poemele, fie încurcaţi de ceilalţi concurenţi, fie încurcaţi de public, care născocea cele mai ciudate porunci (cum ar fi să reciţi cântând şi dasând, făcând step sau piruete)

video


Ultima încercare la care au fost supuşi concurenţii a fost să modeleze din plastilină femeia perfectă. Aici toţi au luat punctaj maxim.




















Artişti

Câştigătorul ediţiei a fost Valeriu Mircea Popa, care cu această ocazie a făcut cinste tuturor. A spus că-i pare bine că a putut face asta.

Părerile, ca de fiecare dată, au fost împărţite. Unii s-au supărat, alţii au fost dezamăgiţi, altora le-a plăcut, altora nu etc.
Un lucru pe care vreau să-l subliniez (pentru cei care s-au supărat :D) este următorul. Că dacă într-un moment anume nu ai dispoziţia necesară să fii spontan, să faci glume şi şmecherii, nu înseamnă că nu eşti un scriitor bun sau un tip inteligent pentru discuţii.

Mi-am adus aminte de frati’miu, Nel, care atunci când este certat de vreun membru al familiei, se duce la el şi-i spune : « aşa-i că-ţi pare rău că m-ai supărat? cere-ţi scuze ». sau vine la mine şi-mi şopteşte să-l rog pe tata/mama să-şi ceara scuze de la el.

Nu mi-a plăcut că Ringul de vorbe a fost pus în aceeaşi seară cu Institutul Blecher. Asta pentru că „publicul ţintă” este cam acelaşi, iar oamenii sunt puşi în situaţia incomodă de a alege între cele două opţiuni.


A fost o manifestaţie foarte ok, lumea s-a simţit bine, poate mai puţin bine s-au simţit concurenţii. Mai ales că a fost şi prima ediţie. E uşor să critici, mai greu e să faci ceva. Şi dacă e pentru prima oară, e de zece ori mai greu. Aşă că, băieţi, nu disperaţi!