Un salut pentru Dumitru Crudu

Felix Nicolau, Cătălina Bălan la CDPL Fest 19. Reclamă pentru "Un american la Chișinău", de Dumitru Crudu, carte apărută în 2013 la Casa de Pariuri Literare.

Regie, tehnică, coregrafie: Diana Iepure

Iarnă rusească la Gaudeamus 2013

Pentru că era agitație în târg, am uitat să spun din ce autor citesc, dar cred că e mai interesant să descoperiți singuri.

Vladimir Beșleagă la Londophone

Un poem de Doina Ioanid

Basarabenii în Observator Cultural

Recomand cu căldură acest număr consistent, care include o dezbatere despre viața literară din Basarabia.
Tot aici, un material interesant despre forța juridică a denumirii ”limba română” în Republica Moldova, de Mihaela Mazilu-Babel și Teodor Papuc.
Suplimentul Observatorului propune poezie și un fragment de proză de Manuel Rico, în traducerea Elenei Borras.

Citiți Observator Cultural, care reflectă viața culturală a românilor de pretutindeni, dar nu numai.

Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost prompți și mi-ați oferit o parte din timpul dumneavoastră pentru a răspunde la anchetă.

Săvârșin VIP

A apărut un nou număr al revistei VIP, în care veți găsi și reportajul meu despre tabăra de anul acesta de la Săvârșin.
Mergeți la primul chioșc și luați revista. E glossy, e cool, e fancy, reportajul e cu poze și, mai ales, despre oameni minunați.
Iată câteva fragmente:

”Săvârșin” sună foarte exotic. Dacă n-ar avea literele ”ă” și ”ș” specific românești, ai putea crede că localitatea se află în America de Sud sau, de ce nu, în Spania.  Când ajungi în gară cu trenul de dimineață, te poți crede debarcat în secolul XIX dintr-un vagon de început de secol XX. Dacă vii dintr-un oraș mare, sau nu neapărat mare, ci doar aglomerat și zgomotos, viața din Săvârșin ți se va părea lipsită de griji și liniștită, cu oameni care au timp să se bucure de recolta anuală de prune.

Felix

Jurnal, 2013-04-24

Eu: Eşti un copil fericit?

Felix: Da.

-Şi de unde vine fericirea ta?

-Din voi.

-Chiar aşa?

-Păi normal, de unde altundeva.

Matahala

Fragment din proza scurtă pentru antologia de la Săvârșin. 

20.14, 7 septembrie 2013

Macazul scârțâie brusc, sirena se aude de două ori scurt și o dată lung, şi trenul pornește. Stau în dreptul geamului deschis, mi-aș fi dorit să fi rămas în gară.

20.30, 7 septembrie 2013

-          Аlio! Mama, ya uje v poiezde. Tî mne zvoni po ciaşce, pojaluista! Mne popalsya kakoi-to strannîi tip, no oceni strannîi! Pugaet menea. Ladno, ne mogu mnogo govority. Zvoni mne pociaşce!*

* Alo! Mama, sunt deja în tren. Sună-mă, te rog, mai des! Am nimerit lângă un tip ciudat, dar foarte ciudat. Mă sperie. Bine, nu mai pot vorbi. Sună-mă mai des!

Până la București am vreo zece ore. În tot vagonul sunt doar eu și bestia tuciurie, cu niște colți neobișnuit de lungi și strălucitori. Îmi imaginez cum și-i ascute cu regularitate.

Lunetistul

În ultima vreme, am timp să citesc în metrou, de plăcere, cam jumătate de oră pe zi. Nu vreau să sune banal sau prețios, dar chiar intru într-o oază de libertate atunci când deschid dimineața Lunetistul și lumea din jurul meu încetează să mai existe.  La prima excursie pe sub marele oraș, cu Lunetistul lui Marin Mălaicu-Hondrari, era să ajung în alt capăt decât plănuisem. De atunci, sunt atentă la roboțică de fiecare dată când se deschid sau se închid ușile.

”Dacă îmi lipsește ceva din viața noastră împreună, atunci sunt momentele când îți citeam. Memoria e ca un copil răzgâiat. Nu știi niciodată ce vrea, ce va reține. ”

Jean-Luc Marion

Am fost în seara asta  la o conferință extraordinară a celui mai mare fenomenolog al momentului, Jean-Luc Marion, intitulată   "Dieu ou l’ambivalence de l’être".  Jean-Luc Marion va mai fi în oraș două zile și va susține încă două astfel de întâlniri :

În gura foametei, de Alexei Vakulovski

din pribegie

foto Victoria David

Cel mai filosof dintre copii

Azi mă plângeam cu voce tare despre tot felul de nedreptăţi, la care:

Felix: Astea sunt doar marunţişuri în marea fericire a vieţii.
Eu: Păi şi care e marea fericire?
Felix: Nu ştiu. Suntem făcuţi să o găsim. Trebuie să o găsim.

Felix şi Garfield

Pour les connaisseurs

Si « moi » signifie mon corps, il est assez simple de me décrire. Deux yeux, un nez, bien sûr. Deux bras et deux pieds. Mais nous sommes tous comme ça. En fait, existe-t-il des différences notables ? J’ai des passions, tous en ont.  Et mon corps est ma propre limite contre le monde. Un sort d’empêchement organique et, pourtant, le seul dispositif/ la seule machinerie qui m’appartient entièrement. Au moins au cours de ma vie sur cette planète.  J’ai un corps. Le corps c’est moi, j’ai encore quelques dizaines d'années parmi vous. 

& Dan D. 

prima zi de şcoală

azi a fost prima zi de şcoală şi
am primit deja primul deadline

Cu Felix, într-un moment de tandreţe

Dans la Saarbrücken Fest

Mai sunt câteva zile din ultima mea vacanță de liceană și încep deja să devin ușor nostalgică. Iată un filmuleț de la Nauwieser Viertel Fest 2013, cu muzică marocană și dansatori moldoveni. Primele 17 secunde sunt de încălzire.



un film de Dan David

Video

Proaspăt întoarsă de la Săvârșin, m-am întâlnit la Chișinău cu Moni Stănilă, Dumitru Crudu și Alexandru Vakulovski. Am citit răspunsul ambasadorului României la Chișinău, la care Dumitru Crudu a zis că începe să devină celebru. Am citit impreună articolul lui Alexandru, ăla cu moluștele, despre vizita Patriarhului Kiril la Chișinău. Am discutat despre maidanezi, fluturi și moluște, dpdv religios și laic (aici ne dă clasă Moni).

Apoi, le-am povestit frumoasa mea aventură, inclusiv pățania din tren, despre care va fi și textul meu din antologia de anul acesta. Iar lui Dumitru i s-a părut că se potrivește cu povestea mea următorul poem al lui Hose Pablo, pe care i-l dedic autorului, un mare contestatar al meu (sau poate un fost contestatar):

Săvârșin 2013

Iată câteva fotografii care ilustrează foarte bine atmosfera de anul acesta din tabăra literară de la Săvârșin. În curând voi reveni cu detalii.

Ne vedem la Săvârșin

De mâine voi fi la Săvârșin, la tabăra literară organizată anul acesta de Miki Vieru, alături de Marius Aldea, Aleksandar Stoicovici, Ana Pușcașu, Andrei Pintea, Dumitru Vlad, Cia Vie, Teodora Coman, Nicoleta Papp, Bogdan Munteanu și Kriszta Szöcs. 

Mai jos, un filmuleț din seria mă chinuie talentul.

Struţ

Când m-am murdărit de cerneală

Şi mi-ai spus că nu se vede

Te-am crezut

Videopoem Ceapa, cu Dan David

Videopoem Cheia unei vieți fericite

Videopoem cu Dumitru Crudu

Videopoem După ce am, din volumul lui Dumitru Crudu Eșarfe în cer, Cartier 2012.

Poem simplu

Încep o rubrică nouă pe blog, Videoliteratură. Voi posta atunci când voi avea inspirație câte un poem sau câte o bucățică de proză din scriitorii mei preferați.

Astăzi avem Poem simplu, de Claudiu Komartin.

Kinderland în Observator Cultural

Puteți citi în numărul de săptămâna asta al revistei Observator Cultural cronica mea la Kinderland, ultimul roman al Lilianei Corobca - CR 2013.

Ma nouvelle passion/Noua mea pasiune

Les Yeux  D'la Tête

Pour moi, Paris est quelque chose d'exotique, mon rêve pour la fac, peut-être aussi avec un petit grenier à Montmartre. Il semble un cliché enfantine, je l'avoue. Mais qu'est que je peux faire, c'est la pure vérité. Le rêve a, cependant, à atteindre, environ un an jousqu'après mon BAC. Mais en attendant, je vais partager l'air fou d'une des bandes parisiennes, très cosmopolite et aussi originale que j'ai découvert hier soir à Sarrebruck.

Les Yeux  D'la Tête font de la musique parce qu'ils aiment vraiment ça. Ils sont six musiciens, dont deux sont aussi des chanteurs, quelques beaux fous qui savent faire du spectacle, d'interagir avec le public et, bien sûr, de chanter live. Leurs chansons sont faites avec amour, mélangées avec d'intermezzos et solos.

Noua mea pasiune

Iată o fotografie de la concertul din seara asta al trupei pariziene Les Yeux D'la Tête.

Video poem pe fundal de Shaolin Kung Fu

Băiatul din avion

pe care probabil nu-l voi mai întâlni vreodată, dar a fost drăguț

Ce am observat la el în primul rând a fost ceasul. Un Fossil superb cu curea din piele, din noua colecție. Am o slăbiciune pentru ceasuri. Am probat și eu varianta feminină a acelui Fossil, doar că bursa mea de liceană nu-mi permite asemenea lux, cel puțin deocamdată. Lui  îi venea perfect și nici măcar nu verifica ora din 5 în 5 minute.

Alte detalii esențiale: blond, ochi albaștri,  plus doza inevitabilă de mister când te avânți  în conversații cu un necunoscut simpatic, într-un spațiu limitat fizic, cum ar fi  lift, avion, buncăr sau chiar tabără, că tot restrâns e, în câmp. Și-a părăsit colegul de serviciu de pe locul din față ca să putem discuta. I-am văzut fața colegului, care murea de râs în adâncul sufletului, foarte adânc, că să nu-i strice amicului său combinația.  Inutil să menționez privirea complice a acestuia  în drum spre checkout. 

"Anna Karenina" în Observator Cultural

Puteți citi pe site-ul Observator Cultural noul număr al revistei, unde veți găsi și articolul meu despre kareniniadă.

p.s. în curând pe blog despre băiatul din avion

Amadeus

Amadeus mă trezește în fiecare dimineață. (O dată a venit chiar la 6.30). Se urcă în pat și trage de mine, vrea să mă pupe, uneori chiar reușește, până nu mă trezesc definitiv. 

Azi a poposit pe la 8. Dar dormeam, așa că o avut soveste și m-a lăsat în pace. Amadeus e înțelegător.  Se bucură mult dimineața când mă vede, i se face dor. Mai ales dimineața e foarte afectuos.

Într-o zi ne jucam cu purcelul lui de plastic și m-a mușcat din greșeală. S-a simțit atât de vinovat, încât a venit să-și ceară scuze. A stat pe hol vreo 5 minute, îi era teamă să intre neinvitat. Când l-am chemat îi era rușine să vină.

Anna Karenina în Observator Cultural

A apărut noul număr al revistei Observator Cultural, 25-31 iulie, în care puteți citi și articolul meu "Anna versus Anna, kareniniada continuă".

Diminețile în Saarbrucken

d'été

Il y a presque un mois depuis que je n'ai pas posté ici.

Voici une photo de ma première impression de la France:

Trailer CDPL Story

Un trailer pentru documentarul CDPL Story.
Show, istorie literară, scriitori, cărți, dar nu numai. În curând și premiera.

Un cristian, Vlad Rotaru și eu, după o zi de filmări

Po

Plutôt quelqu'un qui travaille

        Plutôt quelqu'un qui a une voiture

       Plutôt quelqu'un qui s'habille bien

           Je ne sais pas encore comment à faire du vélo

Kinderland - reportaj video/foto

Video

Foto

CDPL Fest 11 - fotoreportaj

Kinderland la Bookfest

Duminică, 2 iunie 2013, la ora 12.00, în cadrul Bookfest 2013, va avea loc lansarea romanului Kinderland, de Liliana Corobca, publicat la Editura Cartea Românească. 

Voi vorbi despre Kinderland alături de Ernest Wichner și Michael Astner, ceea ce este o onoare pentru mine. 

Journal

le 16 juillet 2012

Je fais pipi, la fenêtre ouverte. C'est le matin. Mon appartement est au premier étage. La fenêtre est petite, triangulaire, placée dans la partie supérieure de la paroi. J'ai entendu une dame rire et pendant une seconde je me demandai si elle se moquait de moi. J'imagine qu’elle a une grosse lunette et qu’elle agite ses mains. J'imagine  tout le monde agiter les mains, il y a une crise politique continue dans le pays.

Basa event

Sâmbătă, 1 iunie, de la ora 18, voi prezenta primul CDPL Fest cu basarabeni. E un fest pe care mi-l doream de mult timp și iată că, de ziua internațională a copilului, visul mi se va îndeplini.

Așadar, vă aștept sâmbătă seara, în Club A, la o tusovka moldavian style, cu Ion Buzu, Ana Donțu, Dumitru Crudu, Liliana Corobca, Mihail Vakulovski, Diana Iepure și Anatol Grosu.

Club A, ora 18.00.

Durerea la Blecher

Din tot ce am citit până acum, la Blecher am întâlnit cea mai realistă şi mai impresionantă descriere a durerii. Blecher reuşeşte să arate durerea aşa cum e ea, fără să dea în patetism, fără să suscite milă. 

Tocmai infăţişarea durerii în toate stadiile ei, perceperea îndeaproape "până la sesizarea ei în cele mai mici fibre", de la primul fior la tensiunea ei cea mai mare, o fac mai lesne de suportat. 

Şi mă gândeam, în felul meu egoist, că există o predestinare. Că unor oameni capabili să transpună în scris trăiri, stări, istorii etc. le este destinat să înfrunte anumite nenorociri pentru că numai ei le pot descrie într-un anume fel. Asta pentru că oamenii au nevoie de consemnarea tuturor lucrurilor mărunte sau monumentale, ca o dovadă a importanţei lor pe lume.

"Este ştiut că remediul indicat împotriva durerii este "să te distrezi" şi să uiţi, să faci tot posibilul, de pildă, să citeşti un jurnal ori să continui o conversaţie, pentru a "scăpa" de durere. Ei bine, tocmai aceasta am observat că formează în sine chinul suferinţei, iar concluzia a fost simplă şi anume că pentru a scăpa de durere nu trebuie să cauţi să "scapi" de ea, ci tocmai dimpotrivă să "te ocupi" de dânsa cât mai atent."

Observator Cultural la 13 ani

Impresii de la avanpremiera documentarului 10xObservator Cultural

Mi-au rămas în memorie discuţiile de după film şi felul cum a interacţionat echipa Observatorului Cultural pe parcursul serii. M-am convins că uneori impresiile despre oameni, pe care ţi le faci de la distanţă, nu au nimic în comun cu realitatea. Un om ţi se poate părea foarte rigid şi aşa, ca un soldăţel de plumb, în realitate, însă, omul fiind deschis, cald şi mereu gata să intre cu tine într-un dialog. 

Mă bucur că am cunoscut o parte din redacţia Observatorului Cultural. Mi-a plăcut să-i văd în acţiune. Au fost tot atât de dinamici cum i-a arătat filmul, documentar care va rămâne cu siguranţă în istorie.

Sper ca peste 7 ani, când Observatorul va avea 20, să ne întâlnim iar, la al doilea episod al documentarului.

 

 

 

  

CDPL Fest 10, cu Observator Cultural

Mâine, 19 aprilie, de la ora 18.00, în Club A va avea loc a X-a ediţie CDPL FEST, o ediţie Observator cultural.

Vom discuta cu toată redacţia Observatorului despre cum e să menţii în top o revistă de cultură şi vom avea avanpremiera documentarului 10xObservator.  Desigur, nu vor lipsi elementele surpriză.

Vă aştept cu drag la CDPL Fest!

 

Parcul Titan retrocedat. Și cu noi cum rămâne?

Parcul Titan este, de zece ani încoace, unul din locurile mele preferate din București. Îl consider grădina mea personală. Ca să nu mai spun că în fiecare vară în parcul Titan e ca în China Town. E full. Păi unde să se ducă bieții oameni din blocurile care vara se înfierbântă la 60 de grade C. Că și așa, vorba aia, ne stă în gât atâta oxigen în orașul ăsta plin de plante sălbatice.

Cum să nu am palpitații când, în una din obișnuitele mele plimbări, observ în jumătate de parc plăcuțe cu ”Retrocedat. Adriean Videanu”. Și mai frustrant e că rămânem fără bucățile cu cea mai densă vegetație. Rămânem tot cu asfaltul. Bine, problema e foarte amplă. Aici e nevoie de o investigație amănunțită, cum se pare că au încercat să facă unii. Sper totuși să se facă o campanie televizată, măcar și de adversarii PD-ului. Atâta folos și din Antene să fie.

Pe net n-am văzut mare vâlvă, abia se descoperă isprava. Post mortem.
Întreba la un moment dat Mugur Grosu dacă mai sunt hale de demolat. Mugur, uite că mai sunt parcuri.

Printre altele, s-au smuls băncuțele noi nouțe, cu tot cu rădăcini. S-au scos bucăți de pavaj, nu se mai face ordine, nu se mai păzește nimic. Bucăți de gard dinspre Potcoava sunt lipsă.

Ar trebui să se facă o investigație. Cine a revendicat terenurile, care e legătura de rudenie dintre proprietari și cei care au revendicat etc. Și în general, e cam întunecată treaba.

Nu sunt împotriva retrocedărilor, dar în cazuri de interes public se dau despăgubiri, nu retrocedări în natură.

fotografie făcută vara trecută, pe vremea când nu știam că ne jucăm pe teren proprietate privată

Festivalul de Poezie Gellu Naum 2013

Astăzi au fost desemnați câștigătorii la categoria liceu a Festivalului Gellu Naum. De această dată, juriul a fost compus din Florin Iaru, Claudiu Komartin, Ioan Groșan și Adrian Pârvu.  

Scriitorii invitați au vorbit deschis și chiar cu emoție despre cum înțeleg  ei poezia și despre experiențele literare proprii. S-au demontat mituri și prejudecăți în ceea ce privește poezia ”exemplară”. Cine a avut urechi de auzit e cu siguranță în câștig.

Sunt de acord cu Claudiu Komartin, care a spus că, în ciuda faptului că nu trăim într-o țară în care tradițiile culturale să aibă o viață foarte lungă, iar lucrurile durabile se pot face foarte greu,  Festivalul Gellu Naum are continuitate și mulți dintre câștigătorii lui sunt printre cei mai bine primiți și mai promițători scriitori tineri.

M-a impresionat Florin Iaru, nu mă așteptam să fie atât de emoționat și să ne vorbească despre lucruri atât de personale, dar de la care pornește de fapt adevărata literatură.  Florin Iaru a ținut să puncteze un lucru important:  ”diplomele nu au legătură cu poezia, au legătură cu orgoliul”.

În general,  mi-au rămas  în minte mai multe sfaturi care au venit din partea lui Florin Iaru și pe care îmi permit să le împărtășesc aici celor care își doresc să fie scriitori.

 ”Dacă doriți cu adevărat să fiți scriitori, puneți ștacheta cel mai sus. Trebuie să fiți cei mai mari. Și trebuie să aveți această convingere că veți fi cei mai mari, cei mai buni, cei mai tari, oamenii care vor răsturna lumea. ”

Un îndemn primit de la poetul Florin Mugur, pe care Florin Iaru ni l-a transmis și nouă:

 ”Să nu te bați niciodată cu poeții contemporani sau cu o cultură slabă. Să nu te lupți niciodată cu cei care nu-ți plac. Bate-te cu cei mai mari. Ridică ștacheta cât mai sus. ”

În altă ordine de idei, mă bucur că totul a decurs conform planului și chiar peste așteptări. A fost incitant și stresant totodată. În primul rând, pentru că, atunci când mă implic în organizarea unor evenimente, vreau ca totul să iasă foarte bine. Adică profesionist. În al doilea rând, pentru că a trebuit să corelez lucrurile deja stabilite de Octavian Soviany cu realitățile de la fața locului. Am făcut echipă cu doamna profesoară Virginia Olaru și ne-am străduit să ținem sus ștacheta stabilită de Octavian Soviany.

Câștigătorii acestei ediții sunt:

I. Horia Tiugan
II. Amalia Cernat
III. Miruna Rus
Mențiune specială: Corina Ciucă
Mențiuni: Claudia Elena Gheorghe, Casian Mirea