pe care probabil nu-l
voi mai întâlni vreodată, dar a fost drăguț
Ce am observat la el în primul rând a fost
ceasul. Un Fossil superb cu curea din piele, din noua colecție. Am o slăbiciune
pentru ceasuri. Am probat și eu varianta feminină a acelui Fossil, doar că
bursa mea de liceană nu-mi permite asemenea lux, cel puțin deocamdată. Lui îi venea perfect și nici măcar nu verifica ora
din 5 în 5 minute.
Alte detalii
esențiale: blond, ochi albaștri, plus
doza inevitabilă de mister când te avânți în conversații cu un necunoscut simpatic,
într-un spațiu limitat fizic, cum ar fi lift, avion, buncăr sau chiar tabără, că tot
restrâns e, în câmp. Și-a părăsit colegul de serviciu de pe locul din față ca
să putem discuta. I-am văzut fața colegului, care murea de râs în adâncul
sufletului, foarte adânc, că să nu-i strice amicului său combinația. Inutil să menționez privirea complice a acestuia
în drum spre checkout.
