vineri, 27 martie 2015
Poezia Corinei Bernic. Distanţa de la „Casa scărilor“ la „Staţii“
Corina Bernic scrie, involuntar sau nu, o poezie politizată, contextul politic agitat din ultimii patru ani, cît a durat scrierea volumului, punîndu-şi amprenta asupra rezultatului final. Graniţele, simbol prin excelenţă geopolitic, au în Staţii un rol important. Ele despart propria ţară de celelalte ţări, acasă de alte locuri, realitatea proprie poetei de realităţile altora. Graniţele sînt, la Corina Bernic, o trăire, un concept interiorizat, asumat ca fiind organic: „e o ţară care zi de noapte/şi luni de ani/îmi tot spune să plec./ Cu fiecare cuvînt/ pe limba ei/ îi trec înapoi graniţele“ – ştiri 4: (lui daniel bălănescu).
Despre "Stații", noua carte de poezie a Corinei Bernic, în ultimul număr al revistei Observator Cultural.
vineri, 3 octombrie 2014
Edward Hirsch sau despre sinceritatea poeţilor
Continuarea în Observator Cultural.
marți, 30 septembrie 2014
O discuție cu Edward Hirsch
M-am băgat și eu în seamă cu o întrebare :). Iată ce mi-a răspuns:
sâmbătă, 11 ianuarie 2014
Poem cu Felix
sâmbătă, 27 iulie 2013
joi, 23 iunie 2011
Eu la Noaptea Institutelor
duminică, 12 iunie 2011
Street Delivery
Sfârşitul poemului care nu s-a auzit din cauza microfonului:
"
Şi ei
Săracii
Sunt oameni normali
"Am avut microfon şi s-a auzit pe toată strada, iar asta i-a făcut pe trecători să se oprească şi să asculte.
Unii mi-au şi spus că le-a plăcut.
Cu asociaţia Komunitas am făcut diferite proiecte tot anul şcolar. Este o colaborare foarte plăcută, cel puţin pentru mine:D.
Ultima mare „ispravă” din cadrul proiectului este un film despre Bucureşti, făcut împreună cu colegii mei de la CNME, Andrei Atabay şi Lavinia Pieptea. O sa puteţi vedea în curând filmul pe blogul meu.
P. S. Mulţumiri speciale Mirunei Tîrcă
joi, 28 aprilie 2011
Am apărut în Contrafort
A încăput în el şi poemul meu Alt animal de companie, despre care am auzit cele mai diferite opinii. De exemplu, Cristina Ispas mi-a zis că-i prea jucăuş pentru gustul ei. Norei Iuga, în schimb, i-a plăcut latura ludică. S-a exprimat cumva elegant spunând că eu sunt mai rea, mai cu ghimpi decât mama şi tata la un loc.
Acum e la modă poezia confesivă, autobiografică, жизненная. Mi nu-mi place să mă expun nici măcar în poezie, pentru mine ar fi o dovadă de slăbiciune. Ar fi ca şi cum mi-aş trăda cele mai tainice gânduri. Atunci când oamenii îmi citesc poemele cred că sunt o joacă. Nu că n-ar fi, eu pur şi simplu îmi îmbrac poemele în costum de protecţie.
P.S. Vasile Gârneţ a fost drăguţ ca de obicei şi mi-a trimis numărul în pdf, aşa că am putut să mă admir gata paginată :D (numărul încă nu a apărut pe net)
Căpriţa Steluţovna Parakopitata şi copiii ei


