Festivalul de Poezie Gellu Naum 2013

Astăzi au fost desemnați câștigătorii la categoria liceu a Festivalului Gellu Naum. De această dată, juriul a fost compus din Florin Iaru, Claudiu Komartin, Ioan Groșan și Adrian Pârvu.  

Scriitorii invitați au vorbit deschis și chiar cu emoție despre cum înțeleg  ei poezia și despre experiențele literare proprii. S-au demontat mituri și prejudecăți în ceea ce privește poezia ”exemplară”. Cine a avut urechi de auzit e cu siguranță în câștig.

Sunt de acord cu Claudiu Komartin, care a spus că, în ciuda faptului că nu trăim într-o țară în care tradițiile culturale să aibă o viață foarte lungă, iar lucrurile durabile se pot face foarte greu,  Festivalul Gellu Naum are continuitate și mulți dintre câștigătorii lui sunt printre cei mai bine primiți și mai promițători scriitori tineri.

M-a impresionat Florin Iaru, nu mă așteptam să fie atât de emoționat și să ne vorbească despre lucruri atât de personale, dar de la care pornește de fapt adevărata literatură.  Florin Iaru a ținut să puncteze un lucru important:  ”diplomele nu au legătură cu poezia, au legătură cu orgoliul”.

În general,  mi-au rămas  în minte mai multe sfaturi care au venit din partea lui Florin Iaru și pe care îmi permit să le împărtășesc aici celor care își doresc să fie scriitori.

 ”Dacă doriți cu adevărat să fiți scriitori, puneți ștacheta cel mai sus. Trebuie să fiți cei mai mari. Și trebuie să aveți această convingere că veți fi cei mai mari, cei mai buni, cei mai tari, oamenii care vor răsturna lumea. ”

Un îndemn primit de la poetul Florin Mugur, pe care Florin Iaru ni l-a transmis și nouă:

 ”Să nu te bați niciodată cu poeții contemporani sau cu o cultură slabă. Să nu te lupți niciodată cu cei care nu-ți plac. Bate-te cu cei mai mari. Ridică ștacheta cât mai sus. ”

În altă ordine de idei, mă bucur că totul a decurs conform planului și chiar peste așteptări. A fost incitant și stresant totodată. În primul rând, pentru că, atunci când mă implic în organizarea unor evenimente, vreau ca totul să iasă foarte bine. Adică profesionist. În al doilea rând, pentru că a trebuit să corelez lucrurile deja stabilite de Octavian Soviany cu realitățile de la fața locului. Am făcut echipă cu doamna profesoară Virginia Olaru și ne-am străduit să ținem sus ștacheta stabilită de Octavian Soviany.

Câștigătorii acestei ediții sunt:

I. Horia Tiugan
II. Amalia Cernat
III. Miruna Rus
Mențiune specială: Corina Ciucă
Mențiuni: Claudia Elena Gheorghe, Casian Mirea

                                                                                   

Festivalul Naţional de Poezie Gellu Naum 2013

S-a încheiat prima zi a Festivalului Gellu Naum. Anul acesta m-am implicat ceva mai mult în organizare, alături de doamna profesoară Virginia Olaru, şi nu mă aşteptam să am atâtea emoţii.

Legătura mea cu Festivalul National de Poezie Gellu Naum e mai veche. Prima oară am participat în 2004, pe vremea când priveam literatura ca pe ceva extrem de fascinant şi sofisticat.  Între timp, viziunea mea despre literatură nu s-a schimbat prea mult.

Din păcate, anul acesta, domnul profesor Octavian Soviany, cel care a avut ideea să organizeze festivalul, nu a putut fi prezent. Cu toate acestea, Octavian Soviany a fost coordonatorul din umbră.

M-am bucurat mult că juriul, Doina Ioanid, Răzvan Ţupa, Diana Iepure, dar şi invitatul special, UnCristian, ne-au acordat din timpul lor şi că au fost atât de prietenoşi şi comunicativi.  Ei au jurizat textele cu cea mai mare seriozitate şi au intrat în dialog cu elevii prezenţi la festival, punctând importanţa lecturilor, a naturaleţii şi firescului în poezie şi, mai ales, faptul că poezia nu e numai un text cu rimă într-un manual. Simplul fapt că elevii au asistat la o discuţie liberă, degajată şi nonconformistă despre literatura contemporană este un mare câştig.

 

Cât timp a avut loc jurizarea,  Un Cristian a prezentat editura Casa de Pariuri Literare şi, foarte pe scurt, captivant şi convingător, istoria literaturii române contemporane. Iar la final, înainte de a fi anunţată decizia juriului, a îndemnat elevii să parieze ad hoc pe concurentul în care aveau cea mai mare încredere.

Un singur regret am avut la finalul primei zile de festival. Că nu i-am rugat pe invitaţi să citească mai mult din poemele lor, dar îi îndemn pe elevi să le caute cărţile.

Ne auzim şi mâine, după jurizarea la categoria liceu. I’ll keep you updated.

Mulţumiri invitaţilor, elevilor participanţi, profesorilor şi părinţilor care au venit să-i susţină. 

 

  

 

                                                                                   

                                                                             

 

Doina Ioanid a venit cu două cărţi proaspăt traduse în Franţa. 

                         

 

                                                                 

 Sic transit gloria mundi

Festivalul Gellu Naum

Miercurea trecută a avut loc la CNME Festivalul Naţional de Poezie Gellu Naum. Pentru mine a fost festival-maraton pentru că am avut nenumărate activităţi de îndeplinit. În primul rând, aveam emoţii de participant la concurs. Încă de pe când eram în clasa a patra ţineam foarte mult să iau premiul 1 la festivalul Gellu Naum şi iată că, în sfârşit, s-a produs gloriosul eveniment! Premiul ăsta contează pentru mine cu atât mai mult cu cât juriul a fost format din oameni pe care eu îi apreciez şi admir.

Apoi au fost emoţiile de elev silitor care a pregătit proiect pentru deschiderea festivalului. Din câte am înţeles, a ieşit destul de bine. Le-am prezentat colegilor liceeni, alături de prietenele mele Andreea Ion şi Magda Jigău, cea mai interesanta latură (din punctul nostru de vedere) a lui Geo Bogza : latura avangardistă, turbulentă, nesupusă, din anii '30. N-am avut curajul necesar să le citesc Esseu în română, le-am citit în engleză, în traducerea lui Claudiu Komartin şi a lui Stephen Watts. Sala asculta liniştită, doar câte unul se auzea chicotind pe ici pe colo, semn că mesajul ajungea la destinatari.

Încă o activitate importantă a fost să prezint Casa de Pariuri Literare, care a fost prezentă cu un stand de cărţi la preţuri speciale pentru elevi.

Poemele câştigătoare fac parte din grupajul Cutii. O parte din cutii vă stau la dispoziţie în noul număr al revistei Poesis Internaţional. Cealaltă parte e între copertele antologiei Deranj a celebrei tabere de creaţie literară de la Săvârşin.

Iata câteva poze, să vă faceţi o idee despre atmosfera relaxată de la festival:

Octavian Soviany, amfitrionul festivalului

Juriu: Ana Toma, Florin Caragiu, Nora Iuga, Valeriu Mircea Popa

Juriu: Nora Iuga, Valeriu Mircea Popa, Doina Ioanid

Nora şi VMP

participanţi la festival 1

participanţi la festival 2

La decernarea premiului, alături de Octavian Soviany

Discuţii

poză cu Andreea şi Magda, în toiul pregătirii de proiect

P.S. Pozele sunt făcute de prietena mea, Andreea Ion (în onorabila noastră gaşcă, ea e cea pasionată de fotografie şi pot spune cu mâna pe inimă că o paşte un viitor măreţ în domeniu).

Scriitori în vizită la Eminescu

Azi la noi la colegiu au fost poeta Angela Marinescu, poetul Cosmin Perţa şi prozatorul Ioan Groşan. Desigur că au fost ghidaţi de domnul profesor Soviany care are ”partea lui de vină” în încercarea de a-i familiariza pe elevii super studioşi din clasele superioare ale colegiului cu literatura română contemporană.

Eu m-am aşezat în rândul doi. Comentariu din spate: „ Şi aia ce s-a aşezat aşa în faţă, are de gând să asculte?”. Da, fraţilor, tocmai de aia am venit şi nu cu intenţia de a chiuli de la ore :D. Mă rog, fiecare cu pasiunile şi interesele lui. M-am simţit un pic ciudat, dar mi-am revenit imediat, dându-mi seama că nu eu sunt cea care ar trebui să se simtă aşa.

Profesorul Soviany a prezentat scriitorii, după care le-a oferit cuvântul. Poetul Cosmin Perţa, în acest caz reprezentant al MLR, a spus că lucrurile care se întâmplă la muzee nu sunt neapărat vechi şi plictisitoare.

Octavian Soviany

Apoi, Ioan Groşan a vorbit despre legătura şi aitudinea adolescentului faţă de literatură, despre faptul că doreşte să recâştige cititorii, care acum preferă televizorul, calculatorul, internetul. A citit fragmente din romanul O sută de ani de zile la porţile Orientului, reeditat de curând la editura Polirom.

Ioan Groşan

Prozatorul a spus că pe el îl interesează şi îi pasă dacă trezeşte măcar un zâmbet pe faţa cititorului său. Angela Marinescu din contră, a spus chiar : „mă doare-n cot”.

Mi s-a părut falsă afirmaţia Angelei Marinescu. Poate că asta e chiar o strategie. M-am întrebat atunci, dacă vă doare în cot, de ce sunteţi aici, în faţa noastră? Dimpotrivă. Când şi-a selectat poemele pe care ni le-a citit, foarte bune de altfel, am simţit că a făcut-o ca să ne atragă atenţia. Să ne captiveze cumva. Ce scriitor ar face asta, dacă nu i-ar păsa?

Am recunoscut un poem pe care Angela Marinescu l-a citit şi la Atelierelaţionale, organizate de Răzvan Ţupa.

Angela Marinescu

Pornind de la întâlnirea de azi şi de la declaraţia Angelei Marinescu, mi-am amintit de cineva căruia într-adevăr nu-i păsa. Mai rău, detesta orice legătură cu lumea înconjurătoare, cu cititori, editori, ziarişti şi gură-cască. E vorba de J. D. Salinger.

După ce romanul De veghe în lanul de secară a devenit celebru, Salinger a preferat să se retragă din viaţa publică, refuzând să mai ofere interviuri. Din 1953 a locuit cu soţia în orăşelul Cornish, statul New Hampshire, evitând cu străduinţă viaţa publică. Nu a mai scos din 1965 şi până la moarte nicio carte. Scria doar pentru sine.

Era un ritual în Cornish să nu se vorbească despre el. Dacă cineva întreba vreun locuitor unde stă scriitorul, i se indica intenţionat direcţia opusă. Salinger locuia pe proprietatea lui, ascunsă după un gard înalt. Era interesat de budism, hinduism, yoga, makrobiotică, dianetică, încercând să găsesască o religie potrivită pentru sine. Mai era pasionat şi de medicina netradiţională.

În toţi anii de ascetism, Salinger a dat un singur interviu, în 1974, când a fost de acord să comenteze, pentru The New York Times, apariţia unei culegeri de povestiri. S-a dovedit că scriitorul era furios pentru că, în viziunea lui, povestirile scrise de el în tinereţe şi incluse în carte, nu meritau să fie publicate şi că el nu îşi dăduse acordul. Aproape toate ieşirile în lume ale lui Salinger erau legate anume de tendinţa lui de a se apăra de atenţia excesivă a publicului şi a presei.

Cosmin Perţa

În fine, mie mi-a fost de folos înâlnirea de azi. Scriitorii s-au străduit. Au încerca să aibă o discuţie (civilizată). Totuşi, aceşti oameni sunt nume consacrate ale literaturii române. Chiar aş putea spune VIP-uri. Clar, e greu să vorbeşti şi să păstrezi o atitudine decentă faţă de un public sfidător de dezinteresat. În locul invitaţilor aş fi lansat din start următorul anunţ: „Copii, dacă nu vă interesează vă rog să plecaţi. Sunt mulţumită dacă rămân în sală doi oameni, dar cu care să pot vorbi.”