Lunetistul

În ultima vreme, am timp să citesc în metrou, de plăcere, cam jumătate de oră pe zi. Nu vreau să sune banal sau prețios, dar chiar intru într-o oază de libertate atunci când deschid dimineața Lunetistul și lumea din jurul meu încetează să mai existe.  La prima excursie pe sub marele oraș, cu Lunetistul lui Marin Mălaicu-Hondrari, era să ajung în alt capăt decât plănuisem. De atunci, sunt atentă la roboțică de fiecare dată când se deschid sau se închid ușile.

”Dacă îmi lipsește ceva din viața noastră împreună, atunci sunt momentele când îți citeam. Memoria e ca un copil răzgâiat. Nu știi niciodată ce vrea, ce va reține. ”