Pagini

vineri, 23 aprilie 2010

Ringul de vorbe IV

De pe planeta mea, cu întârziere

Ca să încep cu o paralelă şmecheră:

săptămâna trecută, pe când cele două deja cunoscute gladiatoare Lorena Lupu şi Ioana Bogdan se luptau una cu înflăcărare, cealaltă cu stoicism şi sobrietate („abstinenţă şi sobrietate şi ascultare de porunci"”, scuze, sechele de la pregătirea pt teza la istorie, uraţi-mi noroc (că merit!)), Bute îşi reconfirmase deja titlul de campion modial de box (paralela e că tot în ring s-a întâmplat, numai că nu la Preoteasa :D)


















De data asta aveam baterie la telefon, dar la aparat nu prea, aşa că, în consecinţă, pozele au ieşit aşa cum au ieşit.

Înainte de Ring am mers prin Cişmigiu (foarte frumos acolo, mai ales acum cu flori şi copaci verzi. Nici găinaţul de cioară nu mai e atât de negru şi jilav :D). De fapt, cred că aici am terminat bateriile bietului aparat.



















mama, eu (a fost şi Andreea Toma, dar nu pun poză ca să nu zică mai târziu că nu ştiu ce n-a ieşit bine)

Despre ring, deci. Nu ştiu cum vouă, dar mie îmi place mai mult la Preoteasa. E mai mult loc, ai unde te desfăşura. Lumini, efecte speciale mai ca lumea. Până şi băieţii de la bar erau super interesaţi de ce se întâmpla acolo. La un moment dat chiar râdeau în hohote :D.


















Diana Iepure şi Florin Hălălău (nişte porumbei obosiţi după o zi istovitoare de muncă silnică)

Îmi pare tare rău că Domnica Drumea nu a mai ajuns, mi-ar fi plăcut să fi venit şi ea. Poate o să vină la altă ediţie (Aveam o presimţire că dacă venea, sigur câştiga. Am avut premoniţii din astea şi la ediţia a treia, şi s-au adeverit :D Bine, acuma să nu mă percepeţi, vă rog, ca pe o ciudată paranormală.)
La un moment dat a apărut Marius Ianuş, dar a dispărut la fel de subit cum a şi apărut.

Seara a început cu un moment in memoriam George Vasilievici, foarte bine organizat (cred că Andrei Ruse a fost cel care a făcut un colaj cu filmuleţe). Claudiu Komartin şi Andrei Ruse chiar au citit câteva poeme de ale lui George.















După asta, Ioana Bogdan şi-a lansat cartea de poeme “Înainte şi după Claudiu”. Ţin să menţionez în mod deosebit că mie mi-a dat primul autograf pe noua ei carte şi a scris aşa (chiar am şi scanat foaia aia, o să vă arăt): „Cătălinei, cel mai tânăr şi mai frumos cititor de poezie contemporană pe care l-am cunoscut”. Sunt o lăudăroasă, ştiu, dar e în context.:D Nu pot să mă abţin.

Felix a adus şi filmuleţe să ne arate ce e ăla slam de fapt (ooo, ce drăguţ :*). Dar vreu să spun că nu mi-a plăcut filmuleţul. Era un tip care zbiera ceva în limba lui ( cred că era engleză), şi nişte pămpălăi se amuzau pe acolo. Dar în fine, poţi să-ţi “seduci” publicul oricum au muşchii tăi chef, aşa că cine sunt eu să-l judec pe tipul ăla.











după cum puteţi observa, în zare se vede Felix Nicolau, care făcea slalom printre publicul dornic să-şi manifeste talentele ascunse

Am sesizat şi o foarte naşparlie şi evidentă răutate din partea unei tipe din juriu, care probabil era super frustrată şi invidioasă pe Ioana, şi i-a zis Ioanei că poemul ei e de piţipoancă şi i-a dat un 1. M-am enervat tare. În primul rând pentru că ăla chiar e un poem foarte mişto, poate chiar poemul care îmi place cel mai mult de la Ioana. Ce să zic, mare critic literar (şi tipa aia nici măcar nu era acolo ca să comenteze poemele). Poemul ăla a fot publicat în “Iubirea e pe 14…” şi copiilor din licee le-a plăcut super mult, aşa că, cum se spune pe maidan, mă rog... nu contează. După a regretat, dar a fost târziu.



















De la Lorena mi-a plăcut poezia cu zacuska. Şi dedicaţia pe care i-a făcut-o lui CK, sigur, inspiraţia i-a venit de la Ioana.

Eu, învăţând la un liceu bilingv român-englez, am un simţ foarte bun al accentului. (Eu sunt lăudăroasă, alţii sunt altfel, care e problema?:D) Asadar, la proba de citit în engleză ambele concurente au fost dezastruoase. Bine, Ioana a fost mai puţin dezastruoasă decât Lorena (cred că dacă mai zic ceva în defavoarea Lorenei o să spuneţi că îs rea, aşa că mă opresc aici, pentru că la urma urmei Lorena a fost strong. Se vedea că are emoţii doar din tremuratul mâinii).

Un plus al Lorenei, în afară de faptul că e actriţă, e că s-a mai ridicat de pe scaunul ăla. A fost un fel de show-woman. Ioana a stat jos. La un moment dat lumea i-a sugerat subtil să se mai ridice, dar n-a vrut. Sau s-a ridicat, dar foarte puţin. Poate îi era frig, că era cam răcoros acolo.

Şi, dragilor, am o veste bombastică, vinerea viitoare, în ajun de 1 Mai Muncitoresc, concurentă la ring voi fi şie eu!!!!!!!! Sigur, alături de Loredana Caloian şi încă o fată. Se anunţă ceva nemaiîntălnit de supercalifragilistic! Abia aştept, cum spune Felix, să-mi seduc publicul. Vă invit cu ardoare (înflăcărare am folosit deja în primul paragraf :D)!
Tema va fi Bătrâneţea şi fiţele. Mi se pare că e mult mai mişto decât ce a fost până acum, aşa că nu trebuie să rataţi asta pentru nimic în lume. O să aveţi ce le povesti nepoţilor, strănepoţilor şi stră stră stră nepoţilor, căci vă urez o viaţă lungă şi plină de succesuri.

parcă v-am promis şi un filmuleţ :D


joi, 1 aprilie 2010

Ringul de vorbe III

Acum mi-am luat aparatul foto cu mine, nu ca data trecută! (asta ar fi scuza în cazul în care cineva m-ar fi întrebat de ce nu am scris măcar două vorbe despre ediţia a doua de Ring :D). Am reuşit să fac numai vreo 20 de poze, pentru că am uitat cu desăvărşire să pun bateriile la încărcat. Nici telefonul nu îl aveam încarcat, noroc că, înainte să se închidă de tot, am stabilit unde şi la ce oră mă întâlnesc cu maică-mea (ca să mergem împreună la Ringul de vorbe). Taică-miu a venit pe la final, pentru că el, părintele serios, trebuia să meargă la şedinţa cu părinţii (după cum a promis, nu a divulgat nici unul din micile noastre secrete, asta îmi place la el!).















Felix Nicolau, Marius Surleac, Răzvan Ţupa, Victor Potra


Dintre cele 3 ediţii de Ring, asta a fost cea mai reuşită. Publicul încântat, juriul la fel. Deşi au fost mai puţini oameni decât dăţile trecute, au interacţionat mai bine cu invitaţii, au pus întrebări, au fost « răi », spre încăntarea lui Felix Nicolau, care încă nu e pe deplin mulţumit de cum decurge showul (fiţe).


Tema a fost poezia lesbi, dar tema a fost doar un punct de pornire pentru scamatoriile savuroase care aveau să se întămple mai târziu.


Ca de obicei, au fost 3 invitaţi: Răzvan Ţupa, Victor Potra şi Marius Surleac. A câştigat (eram absolut sigură că aşa va fi:D) Răzvan, care era surprins, pentru că nu mai câştigase nimic niciodată (după spusele lui). Una din inovaţiile de la ediţia a treia a fost că puteai paria 2 lei pe ce concurent vroiai tu. Ei bine, dacă aş fi avut doi lei la mine, sigur pariam pe Răzvan (în caz că vroiaţi să ştiţi, i-am spus asta :D).















Felix Nicolau, Marius Surleac, Răzvan Ţupa, Victor Potra


(observaţi cum fiecare face ceva total diferit? :D)

La prima probă de slam, concurenţii menţionaţi mai sus au fost cam… nu neapărat crispaţi, ci mai degrabă reţinuţi :D, timizi, speriaţi de bombe etc. Din fericire, până la urmă, s-au dat pe brazdă. Si le-a ieşit un show super mega trăsnet (exagerez):D (Cred totuşi că unii şi-au pregătit momentele spontane din timp. Oricum, nu s-a observat deloc:D ). Showul de seara trecută s-a apropiat cel mai mult de ceea ce vroia Felix să fie de fapt Ringul de vorbe – « artistule, sedu-ţi publicul, dă-i replica, improvizează! cu o interpretare mişto, orice poate deveni artă ».



















citind (pe roluri) o peveste

(Răzvan-zmeul; Marius- Cosânzeana; Victor-Făt Frumos)
















Diana Iepure, Valeriu MIrcea Popa


Spectaculos. Bombastic.

De data viitoare (peste 2 săptămâni) am înţeles că nu o să se mai ţină în Shelter Pub, ci nu ştiu unde pe lângă casa de cultură a studenţilor. Sala mult mai mare, lumini, şmecherii, efecte speciale. Abia aştept !

A, uite, am găsit exact informaţia pe siteul lor: după cum am anunțat aseară, la începutul evenimentului, Ringul de Vorbe se va muta în Old School Pub (în incinta Casei de Cultură a studenților Grigore Preoteasa, etajul 2). edițiile vor avea loc în fiecare vineri, de la 20:00, începând cu 16 aprilie.

joi, 11 martie 2010

Ringul de vorbe

Dragii mei!















Eu şi tata

Îmi pare rău că nu am mai scris tocmai de 2 saptămâni pe blog, dar vin să mă revanşez cu o noutate bombă! Un „show cultural” neobişnuit, pe care l-am simţit ca pe o boare de aer proaspăt. Vorbesc despre Ringul de vorbe.

M-am temut să nu întârzii, mai ales că era prima ediţie, pentru că am trecut şi pe la “Institutul Blecher” înainte de asta. Din păcate, nu am reuşit să stau la Blecher până la sfârşit, dar ce să fac, dacă s-au nimerit două evenimente în aceeaşi seară?















Victor Potra, Claudiu Komartin, Adrian Suciu

Ringul de vorbe nu este un cenaclu sau o altă întâlnire literară asemănătoare cenaclului, ci un show cultural, care se bazează în primul rând pe interacțiunea dintre invitați și public.” Aşa spun organizatorii (Felix Nicolau, Andrei Ruse, Gelu Vlaşin şi Loredana Caloian) pe site-ul show-lui.

Mie mi-a plăcut de la început ideea unui cenaclu-show. Se anunţase ceva inedit si eram foarte curioasă să văd ce şi cum. Pot să vă asigur cu mâna pe inimă că aşa a fost. Inedit adică. :D

Iniţial s-au anunţat doar 2 invitaţi: Valeriu Mircea Popa şi Stoian G. Bogdan, dar a fost şi un invitat surpriză, Cătălin Găian König.















De la stânga la dreapta: Felix Nicolau, Valeriu Mircea Popa, SGB, Cătălin Găian şi Gelu Vlaşin

M-am mirat să-i văd destul de emoţionaţi, atât pe invitaţi cât şi pe organizatori. Asta pentru că îi ştiu foarte tari pe poziţii, gata oricând să „atace” feroce orice mic inconvenient.

La început, invitaţii au ales juriul, format din 5 persoane. Am fost şi eu parte din acest juriu, cel care m-a propus pentru acest rol fiind nimeni altul decât SGB! Probabil că după a regretat. Dar ce să fac dacă sunt o fată sinceră :D.
















Valeriu Mircea Popa, Cătălin Găian, Felix Nicolau şi Stoian G. Bogdan punând ţara la cale înainte de show

Au fost probe care mai de care, de la schimbatul de replici în rime, la improvizaţia pe o temă aleasă de public (fără să foloseşti mâinile tale, ci pe ale altcuiva).
















Cătălin Găian despre critica literară





















Valeriu Mircea Popa vorbind despre iarbă




















SGB vorbind despre taxe şi impozite

O probă simpatică a fost citirea cu patos a unei strofe în franceză. La proba asta cel mai simpatic a fost SGB. ( Având în vedere că nu ştie franceză ).




După cum a citit domnul Valeriu Mircea Popa, mi-am dat seama, ba chiar i-am şi spus-o, că este un romantic incurabil şi că m-a cucerit definitiv şi irevocabil. A spus oarecum amuzat că intenţia sa nu era de a seduce (SGB: „corupeţi minore”) .
Mai târziu, la “after party”, domnul Popa mi-a mărturisit că l-am caracterizat foarte bine.





















Valeriu Mircea Popa citindu-şi poemele





















Andrei Ruse şi o parte din public















Loredana Caloian, Andrei Ruse, publicul şi Valeriu Mircea Popa


O probă foarte dubioasă a fost aceea în care concurenţii trebuiau să-şi citească poemele, fie încurcaţi de ceilalţi concurenţi, fie încurcaţi de public, care născocea cele mai ciudate porunci (cum ar fi să reciţi cântând şi dasând, făcând step sau piruete)




Ultima încercare la care au fost supuşi concurenţii a fost să modeleze din plastilină femeia perfectă. Aici toţi au luat punctaj maxim.




















Artişti

Câştigătorul ediţiei a fost Valeriu Mircea Popa, care cu această ocazie a făcut cinste tuturor. A spus că-i pare bine că a putut face asta.

Părerile, ca de fiecare dată, au fost împărţite. Unii s-au supărat, alţii au fost dezamăgiţi, altora le-a plăcut, altora nu etc.
Un lucru pe care vreau să-l subliniez (pentru cei care s-au supărat :D) este următorul. Că dacă într-un moment anume nu ai dispoziţia necesară să fii spontan, să faci glume şi şmecherii, nu înseamnă că nu eşti un scriitor bun sau un tip inteligent pentru discuţii.

Mi-am adus aminte de frati’miu, Nel, care atunci când este certat de vreun membru al familiei, se duce la el şi-i spune : « aşa-i că-ţi pare rău că m-ai supărat? cere-ţi scuze ». sau vine la mine şi-mi şopteşte să-l rog pe tata/mama să-şi ceara scuze de la el.

Nu mi-a plăcut că Ringul de vorbe a fost pus în aceeaşi seară cu Institutul Blecher. Asta pentru că „publicul ţintă” este cam acelaşi, iar oamenii sunt puşi în situaţia incomodă de a alege între cele două opţiuni.


A fost o manifestaţie foarte ok, lumea s-a simţit bine, poate mai puţin bine s-au simţit concurenţii. Mai ales că a fost şi prima ediţie. E uşor să critici, mai greu e să faci ceva. Şi dacă e pentru prima oară, e de zece ori mai greu. Aşă că, băieţi, nu disperaţi!

vineri, 19 februarie 2010

Noua poezie basarabeană

















Octavian Soviany şi Răzvan Ţupa vorbind despre poezia basarabeană de azi

Dragii mei!


Va anunţ cu multă mândrie că ieri s-a lansat antologia „Noua poezie basarabeană” de Dumitru Crudu. După cum deja ştiţi, evenimentul a avut loc în OtherSide, în cadrul Poeticilor Cotidianului.

Eu cu maică-mea am zis să venim cu vreo 35 de minute mai devreme, dar degeaba, pentru că uşa clubului era închisă. Aşa că am hotărât să mergem undeva la căldură să aşteptăm. Cel mai aproape era un McDonald’s, unde ne-am întâlnit cu prietenul nostru Alin Ciupală. Si el venise mai devreme. Nu eram sigură dacă va veni, dar speram în sinea mea că o să apară.
















spectatori


















Alin Ciupală, gânditorul din OtherSide


Pe la 7, cand totul trebuia deja să înceapă, pe drumul înapoi spre OtherSide mama l-a văzut pe Augustin Nacu. Care reuşise să intre, doar că nu văzuse pe nimeni cunoscut şi a ieşit să se mai plimbe.

Aaaaaaaa !!!! Tare m-am bucurat când am văzut ce multă lume era. Pe mulţi îi ştiam, dar erau şi oameni necunoscuţi pentru mine.


Ioana Bogdan şi Alin sunt dintre cunoscuţi:D
















Răzvan Ţupa a ajutat-o pe maică-mea să-şi instaleze laptopul, ca să poată arăta nişte filmuleţe: unul cu poemul despre tată al lui Mihai Vakulovski (antologat) şi un filmuleţ al ei, cu poemul care nu e şi în antologie, Tobogan. Din câte am auzit, spectatorii au rămas încântaţi de filmuleţe.















Diana Iepure (DJ) şi Răzvan Ţupa



De fapt aşa a început seara, cu filmul lui Mihai Vakulovski. Din fericire, tot la început, Răzvan a fost pe fază şi l-a rugat pe Andrei Gamarţ să citească ceva chiar înainte ca el să plece (se grăbea şi nu a putut rămâne până la final).














Andrei Gamarţ


După, Vasile Ernu a făcut o scurtă prezentare a cărţii.

















Vasile Ernu şi Răzvan Ţupa



Şi a urmat Diana Iepure (mama). A spus doua vorbe din partea lui Dumitru Crudu, care din păcate nu a putut ajunge la lansare. Eu am trăit multă vreme cu impresia că îl ştiu foarte bine pe Dumitru. Ştiţi, când se vorbeşte mult despre cineva, ajungi să crezi că ştii totul despre acea persoană. Mi-am dat seama că nici măcar nu ne-am văzut în carne şi oase după ce a vorbit maica-mea la telefon cu el. Dumitru a zis că abia aşteaptă să mă cunoască.A spus că în martie va face o lansare la Chişinău. Poate o să merg şi eu, să văd cum o să fie cu şcoala.



















Diana Iepure şi Răzvan Ţupa


O surpriză foarte plăcută mi-a făcut Octavian Soviany. Pe lângă faptul că a putut ajunge, a vorbit foarte frumos despre poezia basarabeană şi chiar m-a lăudat. Când Răzvan l-a rugat să citească ceva, dumnealui a vrut să citească o poezie de-a mea. A citit până la urmă alta, una la intamplare, pentru că Răzvan a insistat să-mi citesc singură poemele.

Soviany m-a cunoscut când eram în clasa a IV-a, când am participat la concursul de Poezie Gellu Naum. L-a organizat la liceul Mihai Eminescu, und e chiar prof de română. Ţin minte că în juriu a fost Nora Iuga, Simona Popescu şi Marin Mincu. Luasem locul III şi am primit o grămadă de cărţi.



La sfârşit am vorbit eu. M-am simţit în largul meu la microfon, nu ca atunci când am debutat în SdU şi lansarea a fost tot la Poetici. Atunci m-am bâlbâit îngrozitor.

Probabil că am exagerat puţin. Dacă Gamarţ a citit un poem, dar lung, eu am citit vreo 15, dar scurte. 8 ale mele şi restul din poemele care mi-au plăcut cel mai mult din antologie ( Sandu Vakulovski - Basarabia go home ; Ştefan Baştovoi – II ; Pavel Păduraru – Ţânţari ; Leo Hristov – Soro ; Steliana Grama – Enuma Elish). Răzvan a fost foarte drăguţ şi nu m-a întrerupt, dar a fost acolo mama :D



















Eu şi Răzvan Ţupa



La sfârşit, Andreea Toma mi-a dat o steluţă de lut, pe care mi-am agăţat-o de gulerul gecii. Se potrivea de minune. Mulţumesc, Andreea !


Dintre cei pe care îi cunosc, au mai fost Claudiu Komartin, Dan Sociu, Cosmin Dragomir, Miruna Vlada, Ioana Bogdan, Ofelia Prodan, Sorin Despot, Andrei Ruse, Ana Toma, Igor Mocanu si Sanda Watt, SGB, Loredana Caloian şi alţii . In general a fost multa, multa lume. :D


Din păcate nu a fost nimeni de la ICR. De ce se tânguiesc editorii că nu se cumpără cărţile? Noi am adus vreo 15, şi s-au cumpărat toate în primele 10 minute. Si mai era multă lume care vroia cartea. Am dat chiar şi vreo 3 care erau ale mele. Că până la urma, mi-oi lua eu altele, important e să ajungă la lume!

miercuri, 17 februarie 2010

Noua poezie basarabeană


Vă aştept cu drag joi, 18 februarie (azi!) la lansarea antologiei "Noua poezie basarabeană", de Dumitru Crudu, apărută de curând la Institutul Cultural Român.



Lansarea se face în cadrul Poeticilor Cotidianului.


Ieri am făcut o mică lansare la şcoală, în ora de dirigenţie. :D Am citit poeziile mele, colegii m-au aplaudat a fost foarte frumos. Ba chiar Fabian m-a întrebat dacă îs dadaiste.
Într-un fel... :D Ciclul ală de poezii a fost inspirat de Odada lui Mihai Vakulovski.

Deci, vă aştept azi, la ora 19:00, în OtherSide!






Eu şi Fabi

sâmbătă, 13 februarie 2010

Muzică plus reclamă egal LOVE :D



Dubla 1001, bateria la 0. (În curând o nouă versiune :D)

Liceul meu a fost primul pe listă din mini-turneul prin licee (aşa cum îi spune Andrei Ruse pe blog) al antologiei Iubirea e pe 14 februarie. E o antologie cu texte de dragoste scrise de poeţi care încă mai trăiesc, cu alte cuvinte, contemporani cu noi şi unul cu altul. :D E genul de idee care nu mi-ar fi displăcut să-mi vină şi mie.
Liceul meu a fost primul pe lista turneului. Asta pentru că cei de la Iulia Haşdeu au anulat lansarea pe motiv de nămeţi. Eu aveam impresia că evenimentul va fi abia pe 11, dar, din fericire, prietena mea Ana m-a informat exact la ţanc. Aşa că am rămas la şcoală 2 ore peste program, evident ca să asistăm şi noi la marea lansare (care nu avea să fie aşa de mare).

A venit Andrei, iniţiatorul proiectului, Loredana Caloian, Cosmin Dragomir şi Livia Ştefan. Au prezentat antologia, au citit poemele care le-au plăcut cel mai mult, au făcut glume. A fost foarte chill. Doar că în afară de ei, nu ştiu de ce, mai eram doar 18 oameni.

Eu speram să fie o lansare grandioasă, cu tobe şi trâmbiţe şi cu măcar 100 de oameni dornici să afle ce şi cum e cu dragostea şi poezia în ziua de azi. Poate chiar şi 60 (dacă îi fotografiezi dintr-un unghi bun pot părea 150 :D) S-ar fi ţinut în sala de festivităţi, aş fi cântat Love story la pian. :D Dar e ok, s-a stabilit că se va mai face o întâlnire cu publicul :D peste vreo 2 săptămâni. De data asta ca lumea. Abia aştept!

Ceea ce vreau să spun este că mi-am simţit rănit orgoliul de „coşbucă”, după ce am citit ce a scris Andrei Ruse despre lansarea de la Lazăr. Îmi iau bagajele şi plec la mama! Dar totuşi vreau să concretizez că şi la mine unii profi, chiar şi bibliotecara!) n-au ştiut că avea să se facă o lansare de carte. După ce le-am zis, s-au arătat chiar foarte interesaţi, au întrebat cine vine, ce-i cu ei, cum îi cheamă etc. Aştept relansarea. Deocamdată, postez un filmuleţ pentru a acompania reclama pentru antologie.

luni, 8 februarie 2010

De veghe în lanul de secară versus Prep


Ne-am întristat când am auzit că Salinger a murit. Eu şi tot restul lumii cititoare. The Catcher in the Rye, am început-o la Bucureşti şi am terminat-o la Chişinău. De la sine înţeles că mi-a plăcut. M-am gândit atunci: mamă, ce om interesant trebuie să fie Salinger ăsta. Un excentric, ca majoritatea artiştilor. Citesc acum pe net că un editor de la New Yorker şi-a permis să-i adauge o virgulă în text. Salinger nu a mai vorbit cu el niciodată.

Deşi din 1965 nu a mai vrut să publice nimic, Salinger scria totuşi zilnic. Câteva ore în fiecare dimineaţă. În 1974, în ultimul înterviu pe care l-a dat, spunea că e un lucru minunat să scrii şi să nu publici. Mai spunea că îi place foarte mult să scrie şi că o face doar pentru plăcerea lui: Sentimentele de anonimat-obscuritate ale unui scriitor sunt (...) bunul cel mai de preţ pe care îl primeşte cu împrumut”. Închidea foile într-un seif, fară să le arate nimănui.

Sunt atâţia scriitori care încearcă prin orice mijloace să ne comunice la ce lucrează..Salinger nici măcar nu vroia ca lumea sa ştie, dar uite că a atras atenţia şi a stârnit curiozitatea. Întotdeauna când un lucru ţi-e interzis sau inaccesibil îl vrei anume pe acela. La Salinger nu e numai asta.

De veghe în lanul de secară este o carte pe care orice adolescent coşuros ar trebui să o citească. Măcar şi pentru a inţelege de ce este iubită de atâtea generaţii de tineri ciudaţi şi nervoşi .

De la Bookfestul de anul trecut am cumpărat un roman, PREP, de Curtis Sittenfeld. Pe copertă scrie “De veghe în lanul de secară… la feminin”. Sigur, nu se compară cu originalul, dar e interesantă oricum. Nu ştiu dacă autoarea a avut în plan să scrie propriul ei Lan de secară sau nu, dar cam aşa i-a ieşit.

Prep este genul de carte comercială. Făcută să se vândă. Porneşte de la o idee banală, viaţa unei adolescente la şcoală. Vechea poveste a fetei nu prea bogate care nimereşte într-un mediu de oameni înstăriţi. Un mediu în care încearcă să se adapteze, dar nu reuşeşte să o facă cu adevărat. Lee Fiora este o fată care îşi părăseşte familia la numai treisprezece ani şi merge la o şcoală de prestigiu: Ault Preparatory School.

De multe ori pe parcursul acţiunii am vrut să o am pe această Lee în faţă ca să pot să o cert. Modul în care percepe lumea înconjurătoare este uşor bolnăvicios. Este atât de ocupată să observe vieţile celorlalţi, încât aproape că uită de viaţa ei. Este o fată naivă, nepregătită să înfrunte problemele care apar. Am citit anuarele şcolare. Cele din salonul nostru mergeau înapoi în timp până prin 1973. Îţi putea da seama cine cu cine era prieten, cine cu cine îşi dădea întâlniri etc. Elevii care terminaseră deja liceul începură să-mi pară asemenea unor veri îndepărtaţi – le-am învăţat poreclele, le ştiam sporturile favorite şi ce pulover sau frizură purtaseră în repetate ocazii.

Lee trăieşte un ghiveci de sentimente dintre cele mai stranii şi mai diferite. Diverse taine şi secrete specifice unei fete de vârsta ei. Frică, dezamăgire, dragoste, frustrare, invidie, dor, bucurie, fericire, furie, tristeţe şi mai ales neîncredere în forţele proprii: În primul rând nu eram drăguţă şi, în afară de asta, nici nu aveam grijă de mine cum făceau fetele drăguţe; nu eram nici măcar una dintre fetele care nu erau drăguţe, dar putea să pară drăguţă făcând eforturi şi umblând cu tipe cu adevărat drăguţe.

După cum spune autoarea, experienţa ei la Ault a reinventat-o şi a învăţat-o cum să se descurce în viaţă, chiar dacă la început s-a gândit: Ce greşeală enormă am făcut să vin la Ault. Clar că nu sunt ca ei, dar mi-am imaginat că mă pot preface o vreme, până mă prind cum stă treaba.

Nu pot să spun că Prep nu mi-a plăcut. Ar fi o minciună. Însă unele pasaje cred că nu ar fi trebuit să fie acolo.

Pe de altă parte, De veghe în lanul de secară nu are asemenea pasaje. Fiecare fragment e la locul lui. Un roman dintr-o bucată, care cu siguranţă îşi merită poziţia in Top 25 cele mai citite cărţi americane.

Îmi place gândul că l-am prins pe J.D. Salinger în viaţă. Cred că visul meu de a-l întâlni a fost unul dintre cele mai îndrăzneţe vise ale mele. Mi-am imaginat că o să-l întreb diverse lucruri, că el o să-mi răspundă. Poate că l-aş fi convins să publice din ce a mai scris. Ne-am fi aşezat la o măsuţă şi a fi băut ceai verde. Acum măcar ştiu sigur că asta se va putea întâmpla într-o altă dimensiune. E un gând reconfortant. Până atunci probabil mă voi hotărî şi cu ce să mă îmbrac.

joi, 4 februarie 2010

Cand te loveşte inspiraţia
















***

Îmi va lua o perioadă să mă obişnuiesc că am cu un an mai mult.
Cu Mişu toata ziua. o sticla de Pepsi si niste dulciuri, ca sa sarbatorim ca lumea
Doar noi

Mi-am făcut părul. uimitor cum mă face să mă simt bine o coafura mişto.
E la moda parul lins
L-am îmbrăcat şi pe mişu
Cu o cămaşa neagra in dungi
Gata călcată
I-am făcut părul, l-am dat cu parfum. poze. m-am dat şi eu cu parfum, dupa o îndelunga Meditaţie. ca să mă hotărăsc cu care.

Îmi place când e liniste . mă gândesc la subiecte profunde.

Mi-am făcut şi ochii, bineînţeles. şi unghiile. nu mai sunt roşii. sunt portocalii ca nişte portocale. Mi-am pus şi cele 3 inele efektnâie.
În urechi am cerceii cu biluţe roşii.
Nici nu se bat cu unghiile.

M-a sunat mai multă lume ca de obicei.
Mişu mă bate la cap mai puţin .
Lucrurile merg mai bine.

Presiunea – perfectă. temperatura la fel.
Barometru e spre Schön Wetter.
Casa e aerisita.

Nu-s lăutarii
Ne descurcăm noi.

Mi-am pus sandalele mele preferate. alea negre, cu multe curele şi cu toc. Mare.

Mişu îmi cere mancare
Şi-a pus 2 paie in pahar
E mai mişto aşa
Mi-a pus şi mie 2
Unul roşu şi unul verde
Pe cel roşu mi l-a luat înapoi
Mai târziu

joi, 31 decembrie 2009

La Mulţi Ani!!!

Dragii mei admiratori secreţi şi nu numai,


Sunt foarte mândră să public pe blog, azi, 31 decembrie 2009, prima mea realizare pianistică. M-am hotărât să descifrez această melodie superbă după ce am văzut cât de sexos e (mă rog, a fost) Adamo.

Vă urez ca în noaptea asta fermecată, când plec la primul meu night out, să aveţi tot ce vă doriţi.


La anul şi la mulţi ani!!!







sâmbătă, 19 decembrie 2009

Leapşa de la Andreea







Ce vîrstă ţi-ai da dacă nu ai şti cîţi ani ai?

Hm... Greu de spus. Unii cred că am 16, alţii - 17, alţii - 18. Se miră foarte tare când le spun câţi ani am de fapt. Uneori îmi pare rău că nu ţin mereu aparatu’ foto la mine să le fac poze pentru arhiva mea personală. M-ar amuza copios. Eu mi-aş da 15-16, nu chiar 18, TOTUŞI!!!!



2. Ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?

Sigur ca e mai rău să nu încerci, ca să-ţi pară rău după aia ca nu ai făcut-o. Să eşuezi nu mi se pare aşa de grav, acum depinde ce încerci. Eu am încercat multe lucruri şi n-am eşuat. Cred că am stofă de medium. Întotdeauna ştiu că o să-mi iasă şi mai mereu chiar aşa e, mai puţin la testele de la mate, dar alea nu se pun...Nu ai cum să eşuezi dacă ştii că ceea ce faci e bine şi că nu va avea urmări catastrofale.

3. Dacă viaţa e atît de scurtă, de ce facem atît de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atîtea lucruri care ne plac?

Genu de teorie savantă. Păi să vedem. Trebuie să facem nişte lucruri care nu ne plac, pentru că făcând lucrurile alea, vom ajunge să facem şi lucruri care ne plac. De exemplu, să luăm un caz banal. Să zicem că nu îţi place să speli vase, dar spălându-le vei avea plăcerea de a intra într-o bucătărie curată. Aşa e şi cu lucrurile mai serioase. (Mă scuzaţi, am o obsesie cu vasele.) Nu cred că viaţa ar fi posibilă, fără să facem şi lucruri care nu ne convin. Cred că aş putea scrie o carte despre asta, dar deocamdată nu am exemple prea convingătoare, având în vedere experienţa de viaţă nu prea vastă pe care o am.


4. Cînd ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că s-a vorbit mai mult decît s-a făcut?

S-a vorbit, s-a terminat de vorbit, s-a facut mai mult, nu s-a făcut pentru că s-a vorbit. CE întrebare alambicată. Iarăşi depinde de situaţie. În România, la inaugurarea unei autostrăzi (3 m pe an :D) se vorbeşte clar mai mult decât se făce. În genere, îţi pui problema asta când e vorba de lucruri importante, iar lucrurile importante nu se pot face fără vorbărie. Aşa cred eu. Doar trebuie să te consulţi cu multă lume, care e posibil să nu-ţi împărtăşească ideile şi trebuie să ajungeţi la înţelegere. Evident că poţi face lucruri importante şi singur, numai că, în cazul ăsta, nu mai vorbeşti mult, ci gândeşti mult şi îţi asumi responsabilitatea.

5.Dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogată ai fi?

Aş fi destul de bogată, poate chiar în top 250 cei mai bogaţi. Nu sunt o persoană îmbufnată, îmi place să râd, să glumesc. Probabil că averea mea ar atinge şi cote critice câte o dată, dar sigur şi-ar reveni repede la normal. La mine supărările nu ţin (prea mult).

6.Care este lucrul pe care ai vrea să-l vezi cel mai schimbat la oameni?

Depinde de om. Unora le-aş face altă frizură, pe unii i-aş duce pe o insulă pustie şi i-aş lăsa acolo... Unii oameni ar trebui să-şi schimbe atitudinea, alţii - modul de viaţă, alţii - faţa, alţii - creierul şi tot aşa. Nu poţi generaliza.
Să deviem puţin. :D Pentru ca toţi oameni să fie buni sau să nu mai fie razboaie în lume (ce idee de Miss Mundo), trebuie schimbaţi doar o parte din oameni. Dacă Dumnezeu le-ar da răilor bunătate, celor buni ce le-ar mai da? Şi trebuie să le dea şi lor ceva, că merită. În fine, fiecare cu Dumnezeul lui...


7. Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci numai pentru că împrejurările te-au adus aici?

Probabil varianta B. Dar toţi oamenii de vârsta mea fac acelaşi lucru. Mie mi-ar fi plăcut să mă nasc gata învăţată şi să nu fac apoi decât ceea ce vreau sau am chef să fac în momentul respectiv. E obositor să faci tot timpul ceea ce trebuie. De aia nici nu fac aşa, oricum nu cred că mi-ar ieşi, oricât m-aş strădui.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?

Bănuiesc că vieţile oamenilor ar fi diferite, aşa că mi-aş petrece viaţa normal, cum ar face-o orice om cu speranţa de viaţă de 40 de ani.

9. Eşti mai preocupată să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?

Fac lucrurile aşa cum îmi place. Sunt preocupată sa fac ceea ce îmi convine pe moment sau pe termen lung, in dependenţă de situaţie.

10. Dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?

Fratelui meu i-aş zice să facă lucrurile cum îi place şi să nu se sinchisească prea mult de părerea altora. Desigur, i-aş spune şi că nu e bine să rănească alţi oameni, pentru că libertatea absolută duce la singurătate absolută, şi cum omul este o fiinţă socială, i-ar fi greu să trăiască. Deci, să facă ce vrea, dar nu cu nesimţire.
Nu imi pace să dau sfaturi altor copii. În general, ma cam enervează majoritatea copiilor. De ce m-aş obosi să le dau sfaturi!?

11. Ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

Un geniu fericit.

12. Ce-ai alege între a pierde toate amintirile de pînă acum sau a nu mai fi capabil să-ţi faci altele?

Sper să nu fiu în situaţia de a alege asta. Ţin mult la amintirile mele, la cele din Chişinău şi la cele din Bucureşti şi în mod sigur aş vrea să-mi fac şi alte amintiri.

13. Îţi mai aduci aminte momentul acela de acum 5 ani cînd erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are importanţă acum?

Am avut momente din astea nu numai acum 5 ani. Unele mai au importanţă şi acum, chiar dacă ceva mai sus am zis că la mine supărările nu ţin mult.

14. Care este cea mai fericită amintirile a ta din copilărie? Ce-o face atît de specială?

Mai tot ce îmi amintesc legat de copilărie este frumos. Sunt speciale pentru că sunt cu oamenii la care ţin.

15. Dacă ai cîştiga un milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?

Nu aş renunţa la şcoală, nici la munca de mai târziu. Aş investi: aş face un imperiu cu numele meu pe el: Cătălina şi Asociaţii; aş uni Basa cu România; aş trimite o bombă acasa la politicienii ruşi; mi-aş construi o casă pe Lună; mi-aş cumpăra pantofi, păpuşi, rochii, mărgele etc.;

16. Cînd a fost ultima oară cînd te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în ce credeai cu tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?

Nu prea mă arunc aşa cu capul...

17. Cînd a fost ultima oară cînd ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

Când era foarte linişte şi nu se auzea altceva.

18. Care este lucrul pe care ţi-ai dorit întotdeauna să-l faci şi nu l-ai făcut?

Am cam făcut tot ce vroiam. Cred că acel lucru abia urmează să mi-l doresc.

19. Care este lucru pe care-l faci mai bine decît toţi ceilalţi pe care-i cunoşti?

Nu ştiu. De fapt, ar fi mai multe, dar ar suna prea narcisist. Şi eu nu sunt aşa :D ( Întrebaţi pe oricine. :D)