Observator Cultural la 13 ani

Impresii de la avanpremiera documentarului 10xObservator Cultural

Mi-au rămas în memorie discuţiile de după film şi felul cum a interacţionat echipa Observatorului Cultural pe parcursul serii. M-am convins că uneori impresiile despre oameni, pe care ţi le faci de la distanţă, nu au nimic în comun cu realitatea. Un om ţi se poate părea foarte rigid şi aşa, ca un soldăţel de plumb, în realitate, însă, omul fiind deschis, cald şi mereu gata să intre cu tine într-un dialog. 

Mă bucur că am cunoscut o parte din redacţia Observatorului Cultural. Mi-a plăcut să-i văd în acţiune. Au fost tot atât de dinamici cum i-a arătat filmul, documentar care va rămâne cu siguranţă în istorie.

Sper ca peste 7 ani, când Observatorul va avea 20, să ne întâlnim iar, la al doilea episod al documentarului.

 

 

 

  

CDPL Fest 10, cu Observator Cultural

Mâine, 19 aprilie, de la ora 18.00, în Club A va avea loc a X-a ediţie CDPL FEST, o ediţie Observator cultural.

Vom discuta cu toată redacţia Observatorului despre cum e să menţii în top o revistă de cultură şi vom avea avanpremiera documentarului 10xObservator.  Desigur, nu vor lipsi elementele surpriză.

Vă aştept cu drag la CDPL Fest!

 

Parcul Titan retrocedat. Și cu noi cum rămâne?

Parcul Titan este, de zece ani încoace, unul din locurile mele preferate din București. Îl consider grădina mea personală. Ca să nu mai spun că în fiecare vară în parcul Titan e ca în China Town. E full. Păi unde să se ducă bieții oameni din blocurile care vara se înfierbântă la 60 de grade C. Că și așa, vorba aia, ne stă în gât atâta oxigen în orașul ăsta plin de plante sălbatice.

Cum să nu am palpitații când, în una din obișnuitele mele plimbări, observ în jumătate de parc plăcuțe cu ”Retrocedat. Adriean Videanu”. Și mai frustrant e că rămânem fără bucățile cu cea mai densă vegetație. Rămânem tot cu asfaltul. Bine, problema e foarte amplă. Aici e nevoie de o investigație amănunțită, cum se pare că au încercat să facă unii. Sper totuși să se facă o campanie televizată, măcar și de adversarii PD-ului. Atâta folos și din Antene să fie.

Pe net n-am văzut mare vâlvă, abia se descoperă isprava. Post mortem.
Întreba la un moment dat Mugur Grosu dacă mai sunt hale de demolat. Mugur, uite că mai sunt parcuri.

Printre altele, s-au smuls băncuțele noi nouțe, cu tot cu rădăcini. S-au scos bucăți de pavaj, nu se mai face ordine, nu se mai păzește nimic. Bucăți de gard dinspre Potcoava sunt lipsă.

Ar trebui să se facă o investigație. Cine a revendicat terenurile, care e legătura de rudenie dintre proprietari și cei care au revendicat etc. Și în general, e cam întunecată treaba.

Nu sunt împotriva retrocedărilor, dar în cazuri de interes public se dau despăgubiri, nu retrocedări în natură.

fotografie făcută vara trecută, pe vremea când nu știam că ne jucăm pe teren proprietate privată

Festivalul de Poezie Gellu Naum 2013

Astăzi au fost desemnați câștigătorii la categoria liceu a Festivalului Gellu Naum. De această dată, juriul a fost compus din Florin Iaru, Claudiu Komartin, Ioan Groșan și Adrian Pârvu.  

Scriitorii invitați au vorbit deschis și chiar cu emoție despre cum înțeleg  ei poezia și despre experiențele literare proprii. S-au demontat mituri și prejudecăți în ceea ce privește poezia ”exemplară”. Cine a avut urechi de auzit e cu siguranță în câștig.

Sunt de acord cu Claudiu Komartin, care a spus că, în ciuda faptului că nu trăim într-o țară în care tradițiile culturale să aibă o viață foarte lungă, iar lucrurile durabile se pot face foarte greu,  Festivalul Gellu Naum are continuitate și mulți dintre câștigătorii lui sunt printre cei mai bine primiți și mai promițători scriitori tineri.

M-a impresionat Florin Iaru, nu mă așteptam să fie atât de emoționat și să ne vorbească despre lucruri atât de personale, dar de la care pornește de fapt adevărata literatură.  Florin Iaru a ținut să puncteze un lucru important:  ”diplomele nu au legătură cu poezia, au legătură cu orgoliul”.

În general,  mi-au rămas  în minte mai multe sfaturi care au venit din partea lui Florin Iaru și pe care îmi permit să le împărtășesc aici celor care își doresc să fie scriitori.

 ”Dacă doriți cu adevărat să fiți scriitori, puneți ștacheta cel mai sus. Trebuie să fiți cei mai mari. Și trebuie să aveți această convingere că veți fi cei mai mari, cei mai buni, cei mai tari, oamenii care vor răsturna lumea. ”

Un îndemn primit de la poetul Florin Mugur, pe care Florin Iaru ni l-a transmis și nouă:

 ”Să nu te bați niciodată cu poeții contemporani sau cu o cultură slabă. Să nu te lupți niciodată cu cei care nu-ți plac. Bate-te cu cei mai mari. Ridică ștacheta cât mai sus. ”

În altă ordine de idei, mă bucur că totul a decurs conform planului și chiar peste așteptări. A fost incitant și stresant totodată. În primul rând, pentru că, atunci când mă implic în organizarea unor evenimente, vreau ca totul să iasă foarte bine. Adică profesionist. În al doilea rând, pentru că a trebuit să corelez lucrurile deja stabilite de Octavian Soviany cu realitățile de la fața locului. Am făcut echipă cu doamna profesoară Virginia Olaru și ne-am străduit să ținem sus ștacheta stabilită de Octavian Soviany.

Câștigătorii acestei ediții sunt:

I. Horia Tiugan
II. Amalia Cernat
III. Miruna Rus
Mențiune specială: Corina Ciucă
Mențiuni: Claudia Elena Gheorghe, Casian Mirea

                                                                                   

Festivalul Naţional de Poezie Gellu Naum 2013

S-a încheiat prima zi a Festivalului Gellu Naum. Anul acesta m-am implicat ceva mai mult în organizare, alături de doamna profesoară Virginia Olaru, şi nu mă aşteptam să am atâtea emoţii.

Legătura mea cu Festivalul National de Poezie Gellu Naum e mai veche. Prima oară am participat în 2004, pe vremea când priveam literatura ca pe ceva extrem de fascinant şi sofisticat.  Între timp, viziunea mea despre literatură nu s-a schimbat prea mult.

Din păcate, anul acesta, domnul profesor Octavian Soviany, cel care a avut ideea să organizeze festivalul, nu a putut fi prezent. Cu toate acestea, Octavian Soviany a fost coordonatorul din umbră.

M-am bucurat mult că juriul, Doina Ioanid, Răzvan Ţupa, Diana Iepure, dar şi invitatul special, UnCristian, ne-au acordat din timpul lor şi că au fost atât de prietenoşi şi comunicativi.  Ei au jurizat textele cu cea mai mare seriozitate şi au intrat în dialog cu elevii prezenţi la festival, punctând importanţa lecturilor, a naturaleţii şi firescului în poezie şi, mai ales, faptul că poezia nu e numai un text cu rimă într-un manual. Simplul fapt că elevii au asistat la o discuţie liberă, degajată şi nonconformistă despre literatura contemporană este un mare câştig.

 

Cât timp a avut loc jurizarea,  Un Cristian a prezentat editura Casa de Pariuri Literare şi, foarte pe scurt, captivant şi convingător, istoria literaturii române contemporane. Iar la final, înainte de a fi anunţată decizia juriului, a îndemnat elevii să parieze ad hoc pe concurentul în care aveau cea mai mare încredere.

Un singur regret am avut la finalul primei zile de festival. Că nu i-am rugat pe invitaţi să citească mai mult din poemele lor, dar îi îndemn pe elevi să le caute cărţile.

Ne auzim şi mâine, după jurizarea la categoria liceu. I’ll keep you updated.

Mulţumiri invitaţilor, elevilor participanţi, profesorilor şi părinţilor care au venit să-i susţină. 

 

  

 

                                                                                   

                                                                             

 

Doina Ioanid a venit cu două cărţi proaspăt traduse în Franţa. 

                         

 

                                                                 

 Sic transit gloria mundi