S-a încheiat prima zi a
Festivalului Gellu Naum. Anul acesta m-am implicat ceva mai mult în organizare, alături de doamna profesoară Virginia Olaru, şi
nu mă aşteptam să am atâtea emoţii.
Legătura mea cu
Festivalul National de Poezie Gellu Naum e mai veche. Prima oară am participat
în 2004, pe vremea când priveam literatura ca pe ceva extrem de fascinant şi
sofisticat. Între timp, viziunea mea
despre literatură nu s-a schimbat prea mult.
Din păcate, anul acesta, domnul
profesor Octavian Soviany, cel care a avut ideea să organizeze festivalul, nu a
putut fi prezent. Cu toate acestea, Octavian Soviany a fost
coordonatorul din umbră.
M-am bucurat mult că
juriul, Doina Ioanid, Răzvan Ţupa, Diana Iepure, dar şi invitatul special,
UnCristian, ne-au acordat din timpul lor şi că au fost atât de prietenoşi şi
comunicativi. Ei au jurizat textele cu
cea mai mare seriozitate şi au intrat în dialog cu elevii prezenţi la festival,
punctând importanţa lecturilor, a naturaleţii şi firescului în poezie şi, mai
ales, faptul că poezia nu e numai un text cu rimă într-un manual. Simplul fapt că elevii au asistat la o discuţie
liberă, degajată şi nonconformistă despre literatura contemporană este un mare
câştig.
Cât timp a avut loc
jurizarea, Un Cristian a prezentat
editura Casa de Pariuri Literare şi, foarte pe scurt, captivant şi convingător,
istoria literaturii române contemporane. Iar la final, înainte de a fi anunţată
decizia juriului, a îndemnat elevii să parieze ad hoc pe concurentul în care
aveau cea mai mare încredere.
Un singur regret am avut
la finalul primei zile de festival. Că nu i-am rugat pe invitaţi să
citească mai mult din poemele lor, dar îi îndemn pe elevi să le caute cărţile.
Ne auzim şi mâine, după
jurizarea la categoria liceu. I’ll keep you updated.
Mulţumiri invitaţilor,
elevilor participanţi, profesorilor şi părinţilor care au venit să-i susţină.
Doina Ioanid a venit cu două cărţi proaspăt traduse în Franţa.
Sic transit gloria mundi