A încăput în el şi poemul meu Alt animal de companie, despre care am auzit cele mai diferite opinii. De exemplu, Cristina Ispas mi-a zis că-i prea jucăuş pentru gustul ei. Norei Iuga, în schimb, i-a plăcut latura ludică. S-a exprimat cumva elegant spunând că eu sunt mai rea, mai cu ghimpi decât mama şi tata la un loc.
Acum e la modă poezia confesivă, autobiografică, жизненная. Mi nu-mi place să mă expun nici măcar în poezie, pentru mine ar fi o dovadă de slăbiciune. Ar fi ca şi cum mi-aş trăda cele mai tainice gânduri. Atunci când oamenii îmi citesc poemele cred că sunt o joacă. Nu că n-ar fi, eu pur şi simplu îmi îmbrac poemele în costum de protecţie.
P.S. Vasile Gârneţ a fost drăguţ ca de obicei şi mi-a trimis numărul în pdf, aşa că am putut să mă admir gata paginată :D (numărul încă nu a apărut pe net)
Căpriţa Steluţovna Parakopitata şi copiii ei
