Noua poezie basarabeană

Octavian Soviany şi Răzvan Ţupa vorbind despre poezia basarabeană de azi

Dragii mei!

Va anunţ cu multă mândrie că ieri s-a lansat antologia „Noua poezie basarabeană” de Dumitru Crudu. După cum deja ştiţi, evenimentul a avut loc în OtherSide, în cadrul Poeticilor Cotidianului.

Eu cu maică-mea am zis să venim cu vreo 35 de minute mai devreme, dar degeaba, pentru că uşa clubului era închisă. Aşa că am hotărât să mergem undeva la căldură să aşteptăm. Cel mai aproape era un McDonald’s, unde ne-am întâlnit cu prietenul nostru Alin Ciupală. Si el venise mai devreme. Nu eram sigură dacă va veni, dar speram în sinea mea că o să apară.

spectatori

Alin Ciupală, gânditorul din OtherSide

Pe la 7, cand totul trebuia deja să înceapă, pe drumul înapoi spre OtherSide mama l-a văzut pe Augustin Nacu. Care reuşise să intre, doar că nu văzuse pe nimeni cunoscut şi a ieşit să se mai plimbe.

Aaaaaaaa !!!! Tare m-am bucurat când am văzut ce multă lume era. Pe mulţi îi ştiam, dar erau şi oameni necunoscuţi pentru mine.

Ioana Bogdan şi Alin sunt dintre cunoscuţi:D

Răzvan Ţupa a ajutat-o pe maică-mea să-şi instaleze laptopul, ca să poată arăta nişte filmuleţe: unul cu poemul despre tată al lui Mihai Vakulovski (antologat) şi un filmuleţ al ei, cu poemul care nu e şi în antologie, Tobogan. Din câte am auzit, spectatorii au rămas încântaţi de filmuleţe.

Diana Iepure (DJ) şi Răzvan Ţupa

De fapt aşa a început seara, cu filmul lui Mihai Vakulovski. Din fericire, tot la început, Răzvan a fost pe fază şi l-a rugat pe Andrei Gamarţ să citească ceva chiar înainte ca el să plece (se grăbea şi nu a putut rămâne până la final).

Andrei Gamarţ

După, Vasile Ernu a făcut o scurtă prezentare a cărţii.

Vasile Ernu şi Răzvan Ţupa

Şi a urmat Diana Iepure (mama). A spus doua vorbe din partea lui Dumitru Crudu, care din păcate nu a putut ajunge la lansare. Eu am trăit multă vreme cu impresia că îl ştiu foarte bine pe Dumitru. Ştiţi, când se vorbeşte mult despre cineva, ajungi să crezi că ştii totul despre acea persoană. Mi-am dat seama că nici măcar nu ne-am văzut în carne şi oase după ce a vorbit maica-mea la telefon cu el. Dumitru a zis că abia aşteaptă să mă cunoască.A spus că în martie va face o lansare la Chişinău. Poate o să merg şi eu, să văd cum o să fie cu şcoala.

Diana Iepure şi Răzvan Ţupa

O surpriză foarte plăcută mi-a făcut Octavian Soviany. Pe lângă faptul că a putut ajunge, a vorbit foarte frumos despre poezia basarabeană şi chiar m-a lăudat. Când Răzvan l-a rugat să citească ceva, dumnealui a vrut să citească o poezie de-a mea. A citit până la urmă alta, una la intamplare, pentru că Răzvan a insistat să-mi citesc singură poemele.

Soviany m-a cunoscut când eram în clasa a IV-a, când am participat la concursul de Poezie Gellu Naum. L-a organizat la liceul Mihai Eminescu, und e chiar prof de română. Ţin minte că în juriu a fost Nora Iuga, Simona Popescu şi Marin Mincu. Luasem locul III şi am primit o grămadă de cărţi.

La sfârşit am vorbit eu. M-am simţit în largul meu la microfon, nu ca atunci când am debutat în SdU şi lansarea a fost tot la Poetici. Atunci m-am bâlbâit îngrozitor.

Probabil că am exagerat puţin. Dacă Gamarţ a citit un poem, dar lung, eu am citit vreo 15, dar scurte. 8 ale mele şi restul din poemele care mi-au plăcut cel mai mult din antologie ( Sandu Vakulovski - Basarabia go home ; Ştefan Baştovoi – II ; Pavel Păduraru – Ţânţari ; Leo Hristov – Soro ; Steliana Grama – Enuma Elish). Răzvan a fost foarte drăguţ şi nu m-a întrerupt, dar a fost acolo mama :D

Eu şi Răzvan Ţupa

La sfârşit, Andreea Toma mi-a dat o steluţă de lut, pe care mi-am agăţat-o de gulerul gecii. Se potrivea de minune. Mulţumesc, Andreea !

Dintre cei pe care îi cunosc, au mai fost Claudiu Komartin, Dan Sociu, Cosmin Dragomir, Miruna Vlada, Ioana Bogdan, Ofelia Prodan, Sorin Despot, Andrei Ruse, Ana Toma, Igor Mocanu si Sanda Watt, SGB, Loredana Caloian şi alţii . In general a fost multa, multa lume. :D

Din păcate nu a fost nimeni de la ICR. De ce se tânguiesc editorii că nu se cumpără cărţile? Noi am adus vreo 15, şi s-au cumpărat toate în primele 10 minute. Si mai era multă lume care vroia cartea. Am dat chiar şi vreo 3 care erau ale mele. Că până la urma, mi-oi lua eu altele, important e să ajungă la lume!

Noua poezie basarabeană

Vă aştept cu drag joi, 18 februarie (azi!) la lansarea antologiei "Noua poezie basarabeană", de Dumitru Crudu, apărută de curând la Institutul Cultural Român.



Lansarea se face în cadrul Poeticilor Cotidianului.


Ieri am făcut o mică lansare la şcoală, în ora de dirigenţie. :D Am citit poeziile mele, colegii m-au aplaudat a fost foarte frumos. Ba chiar Fabian m-a întrebat dacă îs dadaiste.
Într-un fel... :D Ciclul ală de poezii a fost inspirat de Odada lui Mihai Vakulovski.

Deci, vă aştept azi, la ora 19:00, în OtherSide!

Eu şi Fabi

Muzică plus reclamă egal LOVE :D

Dubla 1001, bateria la 0. (În curând o nouă versiune :D)

Liceul meu a fost primul pe listă din mini-turneul prin licee (aşa cum îi spune Andrei Ruse pe blog) al antologiei Iubirea e pe 14 februarie. E o antologie cu texte de dragoste scrise de poeţi care încă mai trăiesc, cu alte cuvinte, contemporani cu noi şi unul cu altul. :D E genul de idee care nu mi-ar fi displăcut să-mi vină şi mie.
Liceul meu a fost primul pe lista turneului. Asta pentru că cei de la Iulia Haşdeu au anulat lansarea pe motiv de nămeţi. Eu aveam impresia că evenimentul va fi abia pe 11, dar, din fericire, prietena mea Ana m-a informat exact la ţanc. Aşa că am rămas la şcoală 2 ore peste program, evident ca să asistăm şi noi la marea lansare (care nu avea să fie aşa de mare).

A venit Andrei, iniţiatorul proiectului, Loredana Caloian, Cosmin Dragomir şi Livia Ştefan. Au prezentat antologia, au citit poemele care le-au plăcut cel mai mult, au făcut glume. A fost foarte chill. Doar că în afară de ei, nu ştiu de ce, mai eram doar 18 oameni.

Eu speram să fie o lansare grandioasă, cu tobe şi trâmbiţe şi cu măcar 100 de oameni dornici să afle ce şi cum e cu dragostea şi poezia în ziua de azi. Poate chiar şi 60 (dacă îi fotografiezi dintr-un unghi bun pot părea 150 :D) S-ar fi ţinut în sala de festivităţi, aş fi cântat Love story la pian. :D Dar e ok, s-a stabilit că se va mai face o întâlnire cu publicul :D peste vreo 2 săptămâni. De data asta ca lumea. Abia aştept!

Ceea ce vreau să spun este că mi-am simţit rănit orgoliul de „coşbucă”, după ce am citit ce a scris Andrei Ruse despre lansarea de la Lazăr. Îmi iau bagajele şi plec la mama! Dar totuşi vreau să concretizez că şi la mine unii profi, chiar şi bibliotecara!) n-au ştiut că avea să se facă o lansare de carte. După ce le-am zis, s-au arătat chiar foarte interesaţi, au întrebat cine vine, ce-i cu ei, cum îi cheamă etc. Aştept relansarea. Deocamdată, postez un filmuleţ pentru a acompania reclama pentru antologie.

De veghe în lanul de secară versus Prep

Ne-am întristat când am auzit că Salinger a murit. Eu şi tot restul lumii cititoare. The Catcher in the Rye, am început-o la Bucureşti şi am terminat-o la Chişinău. De la sine înţeles că mi-a plăcut. M-am gândit atunci: mamă, ce om interesant trebuie să fie Salinger ăsta. Un excentric, ca majoritatea artiştilor. Citesc acum pe net că un editor de la New Yorker şi-a permis să-i adauge o virgulă în text. Salinger nu a mai vorbit cu el niciodată.

Deşi din 1965 nu a mai vrut să publice nimic, Salinger scria totuşi zilnic. Câteva ore în fiecare dimineaţă. În 1974, în ultimul înterviu pe care l-a dat, spunea că e un lucru minunat să scrii şi să nu publici. Mai spunea că îi place foarte mult să scrie şi că o face doar pentru plăcerea lui: „Sentimentele de anonimat-obscuritate ale unui scriitor sunt (...) bunul cel mai de preţ pe care îl primeşte cu împrumut”. Închidea foile într-un seif, fară să le arate nimănui.

Sunt atâţia scriitori care încearcă prin orice mijloace să ne comunice la ce lucrează..Salinger nici măcar nu vroia ca lumea sa ştie, dar uite că a atras atenţia şi a stârnit curiozitatea. Întotdeauna când un lucru ţi-e interzis sau inaccesibil îl vrei anume pe acela. La Salinger nu e numai asta.

De veghe în lanul de secară este o carte pe care orice adolescent coşuros ar trebui să o citească. Măcar şi pentru a inţelege de ce este iubită de atâtea generaţii de tineri ciudaţi şi nervoşi .

De la Bookfestul de anul trecut am cumpărat un roman, PREP, de Curtis Sittenfeld. Pe copertă scrie “De veghe în lanul de secară… la feminin”. Sigur, nu se compară cu originalul, dar e interesantă oricum. Nu ştiu dacă autoarea a avut în plan să scrie propriul ei Lan de secară sau nu, dar cam aşa i-a ieşit.

Prep este genul de carte comercială. Făcută să se vândă. Porneşte de la o idee banală, viaţa unei adolescente la şcoală. Vechea poveste a fetei nu prea bogate care nimereşte într-un mediu de oameni înstăriţi. Un mediu în care încearcă să se adapteze, dar nu reuşeşte să o facă cu adevărat. Lee Fiora este o fată care îşi părăseşte familia la numai treisprezece ani şi merge la o şcoală de prestigiu: Ault Preparatory School.

De multe ori pe parcursul acţiunii am vrut să o am pe această Lee în faţă ca să pot să o cert. Modul în care percepe lumea înconjurătoare este uşor bolnăvicios. Este atât de ocupată să observe vieţile celorlalţi, încât aproape că uită de viaţa ei. Este o fată naivă, nepregătită să înfrunte problemele care apar. “Am citit anuarele şcolare. Cele din salonul nostru mergeau înapoi în timp până prin 1973. Îţi putea da seama cine cu cine era prieten, cine cu cine îşi dădea întâlniri etc. Elevii care terminaseră deja liceul începură să-mi pară asemenea unor veri îndepărtaţi – le-am învăţat poreclele, le ştiam sporturile favorite şi ce pulover sau frizură purtaseră în repetate ocazii.”

Lee trăieşte un ghiveci de sentimente dintre cele mai stranii şi mai diferite. Diverse taine şi secrete specifice unei fete de vârsta ei. Frică, dezamăgire, dragoste, frustrare, invidie, dor, bucurie, fericire, furie, tristeţe şi mai ales neîncredere în forţele proprii: “În primul rând nu eram drăguţă şi, în afară de asta, nici nu aveam grijă de mine cum făceau fetele drăguţe; nu eram nici măcar una dintre fetele care nu erau drăguţe, dar putea să pară drăguţă făcând eforturi şi umblând cu tipe cu adevărat drăguţe.”

După cum spune autoarea, experienţa ei la Ault a reinventat-o şi a învăţat-o cum să se descurce în viaţă, chiar dacă la început s-a gândit: “Ce greşeală enormă am făcut să vin la Ault. Clar că nu sunt ca ei, dar mi-am imaginat că mă pot preface o vreme, până mă prind cum stă treaba.”

Nu pot să spun că Prep nu mi-a plăcut. Ar fi o minciună. Însă unele pasaje cred că nu ar fi trebuit să fie acolo.

Pe de altă parte, De veghe în lanul de secară nu are asemenea pasaje. Fiecare fragment e la locul lui. Un roman dintr-o bucată, care cu siguranţă îşi merită poziţia in Top 25 cele mai citite cărţi americane.

Îmi place gândul că l-am prins pe J.D. Salinger în viaţă. Cred că visul meu de a-l întâlni a fost unul dintre cele mai îndrăzneţe vise ale mele. Mi-am imaginat că o să-l întreb diverse lucruri, că el o să-mi răspundă. Poate că l-aş fi convins să publice din ce a mai scris. Ne-am fi aşezat la o măsuţă şi a fi băut ceai verde. Acum măcar ştiu sigur că asta se va putea întâmpla într-o altă dimensiune. E un gând reconfortant. Până atunci probabil mă voi hotărî şi cu ce să mă îmbrac.

Cand te loveşte inspiraţia

***

Îmi va lua o perioadă să mă obişnuiesc că am cu un an mai mult.
Cu Mişu toata ziua. o sticla de Pepsi si niste dulciuri, ca sa sarbatorim ca lumea
Doar noi

Mi-am făcut părul. uimitor cum mă face să mă simt bine o coafura mişto.
E la moda parul lins
L-am îmbrăcat şi pe mişu
Cu o cămaşa neagra in dungi
Gata călcată
I-am făcut părul, l-am dat cu parfum. poze. m-am dat şi eu cu parfum, dupa o îndelunga Meditaţie. ca să mă hotărăsc cu care.

Îmi place când e liniste . mă gândesc la subiecte profunde.

Mi-am făcut şi ochii, bineînţeles. şi unghiile. nu mai sunt roşii. sunt portocalii ca nişte portocale. Mi-am pus şi cele 3 inele efektnâie.
În urechi am cerceii cu biluţe roşii.
Nici nu se bat cu unghiile.

M-a sunat mai multă lume ca de obicei.
Mişu mă bate la cap mai puţin .
Lucrurile merg mai bine.

Presiunea – perfectă. temperatura la fel.
Barometru e spre Schön Wetter.
Casa e aerisita.

Nu-s lăutarii
Ne descurcăm noi.

Mi-am pus sandalele mele preferate. alea negre, cu multe curele şi cu toc. Mare.

Mişu îmi cere mancare
Şi-a pus 2 paie in pahar
E mai mişto aşa
Mi-a pus şi mie 2
Unul roşu şi unul verde
Pe cel roşu mi l-a luat înapoi
Mai târziu