Ma nouvelle passion/Noua mea pasiune

Les Yeux  D'la Tête

Pour moi, Paris est quelque chose d'exotique, mon rêve pour la fac, peut-être aussi avec un petit grenier à Montmartre. Il semble un cliché enfantine, je l'avoue. Mais qu'est que je peux faire, c'est la pure vérité. Le rêve a, cependant, à atteindre, environ un an jousqu'après mon BAC. Mais en attendant, je vais partager l'air fou d'une des bandes parisiennes, très cosmopolite et aussi originale que j'ai découvert hier soir à Sarrebruck.

Les Yeux  D'la Tête font de la musique parce qu'ils aiment vraiment ça. Ils sont six musiciens, dont deux sont aussi des chanteurs, quelques beaux fous qui savent faire du spectacle, d'interagir avec le public et, bien sûr, de chanter live. Leurs chansons sont faites avec amour, mélangées avec d'intermezzos et solos.

Noua mea pasiune

Iată o fotografie de la concertul din seara asta al trupei pariziene Les Yeux D'la Tête.

Video poem pe fundal de Shaolin Kung Fu

Băiatul din avion

pe care probabil nu-l voi mai întâlni vreodată, dar a fost drăguț

Ce am observat la el în primul rând a fost ceasul. Un Fossil superb cu curea din piele, din noua colecție. Am o slăbiciune pentru ceasuri. Am probat și eu varianta feminină a acelui Fossil, doar că bursa mea de liceană nu-mi permite asemenea lux, cel puțin deocamdată. Lui  îi venea perfect și nici măcar nu verifica ora din 5 în 5 minute.

Alte detalii esențiale: blond, ochi albaștri,  plus doza inevitabilă de mister când te avânți  în conversații cu un necunoscut simpatic, într-un spațiu limitat fizic, cum ar fi  lift, avion, buncăr sau chiar tabără, că tot restrâns e, în câmp. Și-a părăsit colegul de serviciu de pe locul din față ca să putem discuta. I-am văzut fața colegului, care murea de râs în adâncul sufletului, foarte adânc, că să nu-i strice amicului său combinația.  Inutil să menționez privirea complice a acestuia  în drum spre checkout. 

"Anna Karenina" în Observator Cultural

Puteți citi pe site-ul Observator Cultural noul număr al revistei, unde veți găsi și articolul meu despre kareniniadă.

p.s. în curând pe blog despre băiatul din avion

Amadeus

Amadeus mă trezește în fiecare dimineață. (O dată a venit chiar la 6.30). Se urcă în pat și trage de mine, vrea să mă pupe, uneori chiar reușește, până nu mă trezesc definitiv. 

Azi a poposit pe la 8. Dar dormeam, așa că o avut soveste și m-a lăsat în pace. Amadeus e înțelegător.  Se bucură mult dimineața când mă vede, i se face dor. Mai ales dimineața e foarte afectuos.

Într-o zi ne jucam cu purcelul lui de plastic și m-a mușcat din greșeală. S-a simțit atât de vinovat, încât a venit să-și ceară scuze. A stat pe hol vreo 5 minute, îi era teamă să intre neinvitat. Când l-am chemat îi era rușine să vină.

Anna Karenina în Observator Cultural

A apărut noul număr al revistei Observator Cultural, 25-31 iulie, în care puteți citi și articolul meu "Anna versus Anna, kareniniada continuă".

Diminețile în Saarbrucken

d'été

Il y a presque un mois depuis que je n'ai pas posté ici.

Voici une photo de ma première impression de la France: