Cioburi de hârtie

Vorba vine, revista studenţilor facultăţii de litere

2012-01-14T12:53:00.000-08:00

În seara asta, la Club A, veni vorba de o nouă revistă a facultăţii de litere.

Când am intrat cu un pic de întârziere, i-am văzut pe protagonişti gata aliniaţi pe scena clubului, foarte ghiduşi, parcă numai ce ieşiţi din ouă kinder. Un grup de tineri pasionaţi de literatură, ceea ce mi se pare absolut firesc, având în vedere că au dat la litere.

Un Cristian i-a bombardat cu întrebări încercând să scoată la iveală toate picanteriile, că, slavă Domnului, au avut destule. Aveau ce spune şi aveau cui, sala era arhiplină.

Despre grup

Din primul moment am observat că între ei există o chimie. De la excentrici la timizi, de la exuberanţi la introvertiţi, au găsit un numitor comun şi, cu siguranţă, o sa aibă ce-şi aminti la bătrâneţe.

Au un Salvador Dali cu mustăţi măiestrit răsucite, un tânăr foarte timid, altul dimpotrivă, foarte curajos, încă un tip care la prima vedere părea stângaci, dar s-a dovedit a fi ambidextru. Nici componenta feminină a echipei nu e de neglijat. Am înţeles că mezina echipei e, de fapt, cea mai exigentă cu ceilalţi.

A fost neobişnuit să-l văd pe Cosmin Ciotloş în ipostaza de „Domn’ profesor”, mentor şi prieten al studenţilor săi. Cu toate acestea, mi s-a părut drăguţ că studenţii aceia, care păreau de o vârstă cu Cosmin, îi ziceau insistent şi cu respect „Domn’ profesor”. Fapt care m-a făcut să mă gândesc dacă am procedat corect spunându-i lui Cosmin pur şi simplu Cosmin atunci când ne-a făcut cunoştinţă Un Cristian. Ferice de ei că au în facultate asemenea profesori.

Despre revistă

Am răsfoit-o în metrou. E faină şi îndrăzneaţă.

Deocamdată am apucat să citesc poeziile lui Alexandru Farcaş, care chiar sunt ok: „Fericirea-i ca o ţeapă/luată, în urma cumpărării unui produs/de spălat covorul, care promite,/dar nu face nimic./stai şi freci, stai şi freci”.

În seara asta a fost prezentat numărul pilot, apărut pe 20 decembrie, urmând ca în curând să editeze şi primul număr. Le urez succes.

Vacanţă

2011-12-26T03:44:00.001-08:00

Cu Felix

Ce, deja se termină? Încă am senzaţia că nu a început bine anul şi e deja 26 decembrie.

Dacă e să trec în revistă toate activităţile mele de anul ăsta, pot spune că am avut, într-adevăr, un an plin. Practic, nici n-am reuşit să mă plictisesc vreun pic, dar nici să mă odihnesc prea tare.

Chiar încep să am cugetări de om în vârstă: ce mai fuge vremea! Dar, una peste alta, adunând, scăzând, trăgând linii imaginare şi formulând tot felul de concluzii, pot spune că a fost un an cu realizări destul de importante pentru mine.

În aceeaşi ordine de idei, să aveţi o vacanţă frumoasă!

Bandă desenată de Florinel

2011-12-23T04:21:00.000-08:00

Mişka e mare artist, asta ştiaţi deja, are mult umor şi îi place să improvizeze. Îi prevăd un viitor glorios.

Fac publică banda desenată de el numai cu 15 minute în urmă, cu acordul autorului :).

Fetele la magazin:

Fotoreportaj

2011-12-19T12:15:00.000-08:00

Public aici câteva poze ca să vedeţi şi voi ce aer a plutit în clubA sâmbătă seara.
Fotograf profesionist: Bogdan Tudor

Greva tăcerii în Rezervaţie

2011-12-18T07:15:00.000-08:00

Ieri a fost prima mea seară de moderator şi am avut surpriza electrică să constat că, într-adevăr, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din club.

Oricum, am tras o grămadă de concluzii măreţe şi am înţeles că nu poţi fi niciodată îndeajuns de pregătit pentru un dialog cu poeţii contemporani. Şi am început să mă obişnuiesc cu imprevizibilul.

Dar de aia eram pe tocuri, ca să scap mai uşor de emoţii şi gânduri negre.

A fost multă lume în ClubA să le asculte pe Raluca Ciochină şi Cristina Ispas. Cu toţii au fost emoţionaţi, şi debutanţii, dar şi oamenii cu experienţă, fapt ce mi-a confirmat că emoţiile şi temerile nu au nicio legătură cu experienţa. Fiecare început vine cu alt tip de emoţii.

Vă prezint mai jos un fragment din lansarea Cristinei Ispas. Voi reveni şi cu alte fragmente.

Casei de pariuri îi răsar dinţii

2011-12-11T04:34:00.001-08:00

Adică a împlinit un an! Am sărbătorit ieri, 10 decembrie 2011, în clubA, alături de autori, cititori şi prieteni. Am suflat lumânările de pe tort. Am ciocnit pahare cu şampanie.

Vă mulţumesc tuturor pentru susţinere şi să ne vedem cu bine la anul şi la mulţi ani!

ariciul in ianuarie 2011

Până o să fac şi un reportaj foto, postez aici prezentare mea ca PR al Casei de Pariuri Literare. E oficial!

Vă arăt, deci, discursul meu, ca proaspăt insider al CDPL

Despre Clubul de lectură

2011-11-14T23:57:00.000-08:00

O fo foarte fain. Cu un aer relaxat, ne-am adunat într-un cerc restrains, prietenos, şi, desigur, paşnic, să citim şi să discutăm şmecherii.

Ioana Vighi, Andrei Ruse, Livia Ştefan

Sper că lumea a fost zen. Şi vorba aia, dacă e să-l citez pe отец семейства, “suntem în discuţii pentru o colaborare cu un circ”. Cu alte cuvinte, noi am fost maimuţele. Dar ne-am simţit bine.
După ce partea “oficială” s-a terminat, au sosit şi vreo doi întârziaţi, fapt care m-a bucurat, desigur.

După o zi de muncă asiduă şi un weekend furtunos, am concluzionat că mai e mult până departe. Dar lucrăm la asta.

Nora Iuga, отец семейства

отец семейства, Felix, eu, Bogdan Lipcanu, Nora Iuga

Şi două poze făcute de artist profesionist- Gilda Comârzan:

Clubul de lectură în Shift Pub

2011-11-11T11:13:00.000-08:00

Mâine, la ora 14.00, sunt invitată alături de minunaţii mei părinţi ocrotitori la a 11a ediţie a Clubului de lectură, organizat de Andrei Ruse în Shelter Pub.

Să vedem exact cum e cu literatura ca „afacere de familie” şi cu literatura Prêt-à-porter.

Asta e de fapt o invitaţie, deşi nu e tocmai o invitaţie, pentru că intrarea e 5 lei. Oricum eu n-o să-mi plătesc nici măcar mie :).

Aşadar, pe mâine!

P.S. Cine vrea să afle de ce avem nume diferite, promoţie, doar mâine!

Cu Felix la şcoală

2011-09-30T00:29:00.001-07:00

Azi l-am dus pe Felix la şcoală. A fost un fel de sister-brother team building. Plus că ne-am făcut amândoi înviorarea de dimineaţă mărind pasul, să nu întârziem.

În curtea şcolii s-au strans în jurul nostru vreo 4 prichindei. Mă măsurau de parcă aş fi fost un extraterestru. Chicoteau:

- Oaau, Felix, asta e sora ta?

Probabil se aşteptau să fiu mai mică. Eventual în cărucior, îmbrăcată în roz.

Am dat mâna cu toată populaţia. Săracii, aveau nişte ghiozdane mai mari decât ei.

De pe drum am cules o castană, prima de anul ăsta, şi am hotărât să merg şi mâine cu Felix la şcoală. Dacă-o vrea să mă ia.

Film cu scriitori la Săvârşin

2011-09-23T00:50:00.000-07:00

În calitate de PR junior al editurii CDPL, vă prezint un videopoem cu autorul pe fundal, care (atenţie!) a şi marcat un gol, la un moment dat, şi e aplaudat de editor.

În filmuleţ mai joacă şi alte vedete literare: Un Cristian, Ştefan Manasia, Vasile Leac şi Miki Vieru.

Citesc poemul 1986, din Fuck Tense de Bogdan Lipcanu, editura CDPL, 2010

Leon V. la radio

2011-08-30T08:38:00.000-07:00

În seara asta, la ora 8, puteţi asculta la Radio Arena proza mea polițista scrisă în tabăra de la Orheiul Vechi. În lectura actriţei Alina Stoianov. Sunt foarte curioasă să aud dintr-o parte povestea lui Leon V., citită de un actor profesionist.

Lansare, super-lansare la Chişinău

2011-08-30T01:13:00.000-07:00

Text scris pentru Revista la Plic, căci era vorba că se relansează. Dar n-am mai primit nici un semn şi îmi pare rău să zacă aşa bunătate de informaţie. Aşadar, o fac publică:

Vineri, 8 iulie 2011, la ora 18.30 (seara pe răcoare, vreme numai bună de făcut lansări), a avut loc o dublă lansare de carte la cenaclul Republica, condus de Moni Stănilă. Diana Iepure şi Florin Hălălău au venit să rupă gura târgului basarabean cu noile lor apariţii editoriale: „O sută cincizeci de mii la peluze”- Casa de Pariuri Literare şi, respectiv, „Asigurări de viaţă”- Brumar.

Ce-i drept, am cam avut emoţii cand am auzit prin ce peripeţii a trecut familia Vakulovski Jr cu o zi înaintea lansării. Bine măcar că moderatoarea a putut să vină, pe Sandu l-a suplinit Dumitru Crudu. Evenimentul a ieşit extraordinar de bine, au fost discuţii şi comentarii pertinente, fiecare spectator reuşind să-şi spună punctul de vedere. S-a simţit super-zenul în aerul Bibliotecii Naţionale a Republicii.

Suprapunerea celor două lansări n-a fost deloc întâmplătoare. În plus, s-a putut observa compatibilitatea dintre cele două scriituri: „ce nu-i ajunge uneia, are cealaltă”, s-a auzit la un moment dat din sală. Concluzia unanimă a fost că cele două cărţi trebuie citite împreună.

Publicul a ales din fiecare carte lansată câte un poem preferat, de la Diana Iepure „Ca pe pieptul lui tata”, un poem care a făcut deja istorie. Florin Hălălău a părut plăcut surprins, cred că aşa a şi fost, când a fost rugat să recitească „O întâlnire cu Nora Iuga”(din sală s-a auzit un sfios „bis”).

Eu am aflat de pe Facebook, cu vreo oră înaintea începerii cenaclului, că aveam să citesc în deshidere. Aşa că am căutat în mare grabă prin Chişinău un centru de imprimare, căci n-aveam niciun text gata printat. Am citit grupajul meu de poezie „Manifest pe tocuri/Poeme despre bărbaţi şi troleibuze”. Apoi a citit şi Ion Buzu un poem cu un troleibuz. Aşa că, vedeţi şi dumneavoastră, cenanclul a avut un început destul de armonios.

Lumea e veselă şi afară 40 de grade

Pe Dumitru Crudu am reuşit să-l cunosc, în sfârşit, cu ocazia acestei lansări. M-a invitat a doua zi la Atelierul de creaţie Vlad Ioviţă, unde atmosfera mi-a plăcut enorm. Şi nu numai atmosfera, ci întregul concept..

Lansarea n-ar fi fost la fel pentru mine dacă nu ar fi venit Badea şi Leliţa mea. Ei au făcut poze, au făcut şedinţe de psihoterapie pentru relaxare înainte şi după eveniment inclusiv cu protagoniştii lansării, şi tot cu ei am cumpărat şampania. Ca să nu mai menţionez faptul că Badea a găsit meşter care să ne repare maşina. Altfel, am fi fost blocaţi în Chişinău pe vecie, şi, probabil, îngropaţi „La trei cadavre” (cine ştie, cunoaşte).

Am rămas cu o amintire plăcută a acestei lansari, unde, spre bucuria mea şi a autorilor lansaţi, au venit mulţi prieteni comuni. Chiar am reuşit să ne facem şi prieteni noi.

Îmi pare bine că viaţa literară din Chişinău a devenit mai dinamică şi că s-au diversificat tipurile de întâlniri literare. De exemplu, la cenaclul Republica au fost prezenţi mai mulţi discipoli ai lui Dumitru Crudu, care exersează în cadrul atelierului de creative writing “Vlad Ioviţă”. Dar despre aceste voi povesti în numărul viitor.

Bravo Moni Stănilă! Mersi Dumitru Crudu! Aşa întâlniri literare să tot fie!

Victoriţa

Druzia

Moni Stănilă făcând poze pentru istorie

Doi fraţi pătaţi

2011-08-25T05:18:00.000-07:00

Astăzi mi-am dat seama că Florinel vede în mine un fel de super maestru atotștiutor, un şef care nu poate să greşească niciodată:

- Cătălina, tu înţelegi japoneza, nu?

Mi-a pus întrebarea într-un mod aşa de firesc, ca şi cum ar fi fost de datoria mea să ştiu japoneză. Nu cred că-şi imaginează că sunt lucruri pe lumea asta pe care nu le cunosc.

M-a făcut să mă simt foarte bine. Importantă. Sper să ţină minte lucrurile astea şi când o fi mai mare (nu vă temeţi, încă nu plâng de emoţie, dar mă abţin cu greu).

Atmosferă de roman poliţist

2011-08-24T00:56:00.000-07:00

Praf

(schiţă pe care sper s-o pot vinde ca poliţistă)

Pantofii lui cunoşteau foarte bine gropile întregului oraş, tipurile diferite de noroi şi pietriş, asfaltul încins şi pavelele dreptunghiulare cam decolorate. Nu şi-a lustruit niciodată pantofii. Cum să se despartă de stratul de praf care i-a purtat atâta noroc? Nu ieşea niciodată afară dacă ploua sau ningea. Nu-şi lăsa nici măcar pisica să i se gudure la picioare numai pentru ca fiecare particulă din stratul gros de trei degete să rămână intactă. Ocazional, se strecura cu tot cu pantofi în baie şi îi pulveriza cu fixativ exact de la distanţa indicată pe flacon.

Pantofii prăfuiţi produceau atâta noroc, încât Leon V. nici nu-l putea duce. Şi dacă nu-l putea duce, îl apucă altruismul. De ce să arunce norocul pe geam? Mai ales că e destul de riscant. Odată a norocit un câine vagabond, care de atunci are o blană radioactivă şi un lătrat de sirenă. Într-un acces inexplicabil de mărinimie a hotărât să împartă cu alţii surplusul zilnic de noroc, care, asemenea ţesutului adipos, când se adună prea mult, formează în jurul posesorului colăcei pufoşi.

Altruismul a atins, însă, cote înspăimântătoare când Leon V. şi-a amânat somnul de frumuseţe cu două ore ca să împrăştie praf. Două ore pe ceas – atâta îi lua să-şi scuture puţin picioarele pe covoraşele Welcome ale vecinilor lui. În total 84 de apartamente, scările A şi B. Împărţea un fel de praf verde imposibil de curăţat de pe haine chiar şi după spălări repetate cu Ariel Super Gold. Noaptea, praful lumina mai ceva decât un crucifix fosforescent. Încetul cu încetul, bucăţi întregi din hainele locuitorilor blocului Y7 din Chişinău au căpătat nuanţe de la verde pai la verde de Paris, de o intensitate direct proporţională cu cantitatea de fixativ îmbibată în praf.

Anume nuanța „verde de Paris” stârnea printre chișinăuieni furori de tipul „upadiosh ne vstanesh”* Oamenii strălucitori erau priviţi insistent şi cu tainică admiraţie. Cu timpul, ciudaţii verzi şi-au creat o conştiinţă de grup şi se simţeau mândri de apartenenţa la Clanul Verde. Le mergea din ce în ce mai bine. Nu exista cetăţean al Republicii care să nu fi atins măcar o dată în viaţă un verde. Iar dacă se găsea vreunul, era pe loc ostracizat.

Verzii erau de acum talismane ambulante, vindecători ai unui număr fabulos de boli şi dezlegători de blesteme. Praful inhalat îi trimetea până-n Nirvana şi înapoi veneau cu veşti care mai de care.**

Sigur că Leon V. ar fi avut nenumărate beneficii dacă ar fi fost recunoscut drept lider al lunaticilor verzi. I-ar fi plăcut să fie căutat, descoperit, urcat pe soclu lângă Ştefan cel Mare. Şi de acolo să acopere cu praf spada lui Ştefan, crucea şi mai ales inscripţia "atenţie, piatră de Cosăuți". Dar verzii nu se arătau prea interesaţi de originea norocului care-i pălise şi nici dispuşi să idolatrizeze pe nimeni. Ca să-i pedepsească pe nerecunoscători, Leon V. hotărî să le sisteze temporar sursa de inspiraţie.

Cantitatea impresionantă de noroc acumulată în cele 48 de ore era ca un virus, imposibil de controlat, chiar dacă ferestrele şi uşile fuseseră închise etanş. Pe Leon V. îl înconjura un aer verde, sclipitor, care-l furnica.

Nici în oraş urmările nu s-au lăsat prea mult aşteptate. Verdele de Paris îşi pierdu treptat strălucirea. Odată estompat verdele de Paris, muritorii de rând şi-au pierdut interesul pentru Clanul Verde. Îl ignorau plictisiţi. Verzii, acum mai degrabă galbeni-străvezii, umblau bezmetici prin oraş, într-un fel de transă. Vlăguiţi, şi-au adunat ultimele forţe şi l-au sunat pe detectivul Chişinăului, singurul în măsură să dea de urma prafului făcător de minuni. Detectivul şi-a scuipat în sân când a auzit telefonul. Era atât de absorbit de noua carte de poeme a Dianei Iepure, „O sută cincizeci de mii la peluze”, încât aproape uitase pe ce lume se afla.

Toate indiciile duceau la apartamentul 4, blocul Y7, de sub uşa căruia se prelingeau dâre verzi, fosforescente. Aici a fost găsit Leon V. , sufocat. Îşi înghiţise şireturile de la pantofi. Era rece şi verde, cu buze vinete, între care încă se mai putea vedea capătul unui şiret. Câinele radioactiv, după ce i se uşurase în pantoful stâng, cotrobăia liniştit pin frigider.

În prezent, pantofii fără şireturi se află în seiful celui mai influent mafiot sicilian. Un comisar prăpădit s-a căpătuit: i-a dat în schimbul unei vacanţe pe Lună, cu familia.

Mafioţi pelerini din toată lumea şi de pe o parte din planetele învecinate merg măcar o dată pe an la pantofii făcători de minuni. Cu toate acestea, nimeni nu-şi poate explica de ce pantoful stâng emană praf mai lipicios decât pantoful drept. Don Mafiotto a reuşit să împiedice orice tentativă de furt investind într-un sistem ultra performant de supraveghere video.

Oamenii verzi îşi amintesc de perioada de glorie uitându-se zi şi noapte la crucifixurile lor fosforescente, agăţate deasupra paturilor. Îl hrănesc pe câinele radioactiv cu salam sau friptură şi îi înregistrează toate ţipetele de sirenă pe casete audio pe care le vând la suprapreţ în piaţa centrală.

Apartamentul lui Leon V., unde încă se mai poate simţi aroma prafului radioactiv, a fost trecut în patrimoniul naţional. O doamnă de vârsta a IV-a, rujată intens, vinde la intrare bilete de cinci lei.

Chişinăul nu-şi mai revine din şoc. Probabil că va rămâne în această stare până la moartea celei de-a treia generaţii de după evenimentul P***. Precaut, noul primar spală străzile oraşului cu şampon neutralizant.

· * din rusă: „pici în fund şi dai din unghii”

· ** influenţe dintr- un tânăr poet al neamului

· ***„P” de la praf

Printre barbari, la Orheiul Vechi

2011-08-17T03:34:00.000-07:00

Chişinău, 12 august, ora 7.00, sunt lângă “Ionel”, caut cu privirea o faţă poetică şi nu văd nici una. Normal că nu văd, doar oamenii au înţeles bine că autobuzul pleacă la ora 8 şi că ne întîlnim la 7.50. Aşa sunt eu, o fată prudentă (are Andrieş un cântec despre o fată prudentă). Bine măcar că nu aştept singură, cel mai de nădejde bodyguard din lume, Bădiţa-al meu, mă îmbărbătează cu îngăduinţă. Ca să mă asigur că am înţeles corect ziua o sun pe Aurelia Borzin, chiar cu riscul de a o trezi din somn. Pfiu, totul e în regulă, ceilalţi aveau să vină şi ei în maximum jumătate de oră.

Carolina Vozian, Camelia Vasilov, Dumitriţa Raluca Parfentie, Aura Maru, Ecaterina Bargan

Prima faţă poetică cu care m-am întâlnit a fost Aura Maru. Stătea şi ea lângă “Ionel”, cu un bagaj la fel de mare ca al meu. Era oarecum un indiciu. De emoţie, am întrebat-o: “Şi dumneavoastră mergeţi la tabăra lui Dumitru?”. M-a rugat să nu-i mai zic dumneavoastră. Nu e cu mult mai mare decât mine.

Întâlnirea de la "Ionel"

David şi Goliat

Dumitru Crudu, zis Dudu, zis Mitru, zis Dumitru, zis Domnule Crudu, zis şi Badea (badea îi spuneau nepoţelele lui), şi-a stabilit week-endul trecut tabăra în Orheiul Vechi, chiar pe locul ruinelor cetăţii medievale. În apropierea cetăţii era şi o baie turcească, aşa că am avut toate condiţiile. Ba chiar pe stâncile din împrejurimi au rodit măslinii.

Verde Crud

Valea Răutului

Scopul taberei a fost paşnic.

Eu, Ion Mihai Felea, Carolina Vozian, Dumitru Crudu

În total am fost 16 oameni, scriitori români de pe ambele maluri ale Prutului.

Mănăstirea din piatră

Dumitru m-a surprins plăcut, prezentându-mă ca pe un scriitor român din Bucureşti. Adevărul e că nici eu nu mai ştiu ce sunt, scriitor român, basarabean sau nici una nici alta. Şi în general nici nu ştiu dacă sunt încă scriitor. Mereu îmi liniştesc aşa bunicii, care îi simpatizează pe scriitori (de la distanţă), dar în familie vor oameni serioşi.

Andrei Doşa, Eu, Augustina Crudu, Carolina Vozian, Ion Mihai Felea

Pe tot parcursul taberei nici unul dintre noi nu şi-a adus aminte de email, facebook sau de

bloguri, ceea ce e un semn că ne-am simţit într-adevăr bine (cred că nu greşesc dacă spun “toţi”), lucru care se observă şi în poze.

În fiecare zi, datorită lui Dumitru, care e harnic şi ştie să organizeze grupuri de tineri şi neliniştiţi, am făcut excursii în împrejurimile Trebujeniului. Nişte locuri fabuloase. Am inspectat toate peşterile, inclusiv pe cea a Sfântului Nicolae. În mănăstirea de piatră fetele s-au imbrobodit, iar cei mai înalţi au stat mai aplecaţi, căci chiliile aveau maximum un metru şi jumătate. Lunca inundabilă a Răutului trebuie să fi fost mai ceva decât cea a Nilului, cel puţin aşa mi-a dat impresia.

Ideea Aureliei Borzin de a ne plimba prin Trebujeni cu căruţa a fost pe loc acceptată de toată lumea. Cred că ar face parte din topul 5 idei geniale din tabără. Am reuşit să ne plimbăm aproape toţi cu căruţa închiriată pentru o oră. Cât timp bietul cal făcea ture-ture prin sat, băieţii (Ion Buzu şi Andrei Doşa) au pupat zeci de mâini - “Sărut mâna!” le-au zis tuturor femeilor care mergeau pe drum. Şi “Sărut mâna din nou” când treceam iar pe lângă ele. Oamenii din Orheiul Vechi sunt obişnuiţi cu turiştii, reacţionau pozitiv.

foto: Dumitru Crudu

Andrei ar fi vrut să ajungă cu căruţa până în Măşcăuţi pentru că a aflat că prin zona Moldovei el e considerat măşcat :)).

Până la urmă, scopul taberei a fost să se scrie proză. S-au emis în privinţa aceasta trei reguli:

1. Să se scrie proză

2. Să se sescrie proză poliţistă

3. A doua regulă regulă poate fi încălcată

Totuşi, au fost apreciate textele care au respectat regula I şi II.

În primele două seri, vineri şi sâmbătă, a fost organizat câte un recital de poezie. Vineri a citit Naomi Ionică, scriitoare din Braşov, iar sâmbătă Ecaterina Bargan, scriitoare din Chişinău.

Ecaterina Bargan, Petru Negură, Naomi Ionică, Dumitru Crudu

Naomi ne-a citit din volumul ei de debut, apărut în 2010. Şi Ecaterina a citit poeme cartea de debut, dar şi vreo câteva poeme mai noi. Săptămâna asta, Ecaterina îşi va lansa un nou volum de versuri -« Cântece de la şase ».

Ambele lecturi au fost urmate de discuţii aprinse.

Duminică seara, la lectura textelor scrise în tabără au participat Mircea V. Ciobanu, Petru Negură, Gheorghe Erizanu şi Angela Braşoveanu.

Dumitru Crudu, Mircea V. Ciobanu, Gheorghe Erizanu, Angela Braşoveanu

Atmosfera

Cititori şi scriitori avizaţi au încins discuţii literare şi filozofice nu numai în cadru oficial, în jurul mesei rotunde, ci mai tot timpul, chiar şi în căruţă. Dacă stai mai mult timp cu nişte oameni, se creează un spaţiu comun şi iţi pare aşa de rău când trebuie să pleci. Se pare că oamenii într-adevăr talentaţi sunt calzi, sinceri şi deloc îngâmfaţi, tocmai de aceea m-am simţit atât de apropiată de ei.

Eram compatibili vorbeam despre aceiaşi autori, aceleaşi cărţi, filme şi aceeaşi muzică. Probabil Dumitru a făcut un studiu legat de compatibilităţi înainte să ne invite.

Pe drumul de întoarcere de la Orhei îmi făceam în minte tot felul de liste cu plusuri ale oamenilor cu care am comunicat în timpul taberei. Le contorizam pur şi simplu. Să-l luăm de exemplu pe Dumitru:

1. e un om bun şi simpatic

2. vorbeşte cu tine ca de la egal la egal

3. e talentat, ştie multe şi nu îi pare rău să îţi zică şi ţie

4. deşi nu e profesor, atunci când vorbeşte despre noţiuni pe care ştie sigur că nu le stăpâneşti, îşi rezervă măcar un minut ca să-ţi explice despre ce e vorba , ca şi cum asta ar fi firesc

5. deşi nu e înfumurat, mi-a fost cam ruşine că-i zic Dumitru şi nu Domnule Crudu, aşa că i-am spus simplu Dudu

Concluzii

Am plecat din tabără cu o groază de lucruri învăţate. Să zicem că acum ştiu mai bine cu ce se mânâncă proza poliţistă, am o nouă listă de lecturi obligatorii (pe lângă cele 5 liste deja existente : a mea proprie şi personală, cea de la părinţi, de la Cristina Ispas, de la Profu’ de română şi de la Diriga. Slavă Domnului că pe toate listele alea sunt multe titluri care se repetă !).

I-am cunoscut mai bine pe tinerii scriitori din Basarabia, noii barbari pe care îi citeam altfel numai de pe net. Sunt nişte oameni foarte serioşi, dar care ştiu şi de glumă. La ei în echipă rolurile sunt clar împărţite. De exemplu, filozoful de serviciu e Ion Buzu. Bătaie pe rolul de lider al grupului se dă între Ion Buzu, Carolina Vozian şi Ecaterina Bargan. Îşi spun « Ioviţeni ».

L-am cunoscut mai bine cu ocazia taberei şi pe Andrei Doşa. La Bucureşti, nu ştiu din ce cauză, nu am putut vorbi. „Ne cunoşteam doar din vedere”. A trebuit să ajungem la Orheiul Vechi ca să schimbăm două vorbe. Mă rog, mai mult decât două.

Punct necesar, oarecum impus pentru că se prevede prin septembrie o altă întâlnire :

Le mulţumesc frumos părinţilor pentru că au avut încredere în mine şi m-au lasat să vin. :D

P.S.

În tabăra asta mi-am demonstrat şi vocaţia de prezicătoare. Le-am ghicit norocul Aureliei Borzin, Aurei Maru şi lui Mihai Felea. Cu toţii au o aură pozitivă (probabil de la Aurelia şi Aura) şi un lucru în comun: vor avea o viaţă lungă şi fericită, lipsită de griji, dar palpitantă. Au fost, desigur, şi particularităţi, dar m-am înţeles cu ei că vor rămâne confidenţiale. Îmi pare tare rău că nu am reuşit să le ghicesc viitorul lui Andrei Doşa şi lui Dumitru Crudu. Ştiu să ghicesc şi în palmă :D, data viitoare nu voi rata ocazia, dacă vor fi curioşi, bineînţeles.

Pară Mălăiaţă cu inhalaţii

2011-07-29T00:42:00.000-07:00

Printre altele, în vacanţa asta mă ocup şi cu experimentele culinare .

Astăzi - Pară în vin ca la Carul cu bere. Dar pot spune cu mâna pe inimă că a ieşit mult mai bună decât la Car. Secretul e ca bucătarul să inhaleze aburii de alcool care se evaporă din vin .

Cât timp au fiert perele, l-am avut lângă mine pe Kurt Vonnegut. Mi-a ţinut de urât. Cu o mână amestecam în cratiţă, cu alta stăteam pe Vonnegut.

La un moment dat, am simţit cum încep să ameţesc. Aşa se întâmplă şi cu dragostea. Probabil.

Eu la Noaptea Institutelor

2011-06-23T12:15:00.000-07:00

Cu Felix Nicolau şi Livia Ştefan la Nights in White Satin

Mâine, 24 iunie, la ora 21.30, voi citi poezie la Institutul Francez (Bulevardul Dacia 77). Voi citi şi poeme în franceză.

Vă aştept cu drag!

Street Delivery

2011-06-12T07:52:00.000-07:00

Astăzi am citit poeme pe gazonul celor de la Asociaţia Komunitas. M-am simţit foarte bine. A fost o atmosferă caldă.

Sfârşitul poemului care nu s-a auzit din cauza microfonului:
"

Şi ei

Săracii

Sunt oameni normali

"

Am avut microfon şi s-a auzit pe toată strada, iar asta i-a făcut pe trecători să se oprească şi să asculte.
Unii mi-au şi spus că le-a plăcut.

Cu asociaţia Komunitas am făcut diferite proiecte tot anul şcolar. Este o colaborare foarte plăcută, cel puţin pentru mine:D.
Ultima mare „ispravă” din cadrul proiectului este un film despre Bucureşti, făcut împreună cu colegii mei de la CNME, Andrei Atabay şi Lavinia Pieptea. O sa puteţi vedea în curând filmul pe blogul meu.

P. S. Mulţumiri speciale Mirunei Tîrcă

Maci

2011-06-03T10:51:00.000-07:00

Am cules 6 maci de pe marginea drumului
Chiar de pe centură

De aia erau aşa mari şi roşii

„Dragostea e ca o floare, te pişi pe ea şi creşte mare”

Până acasă drumul a mirosit a opiu

Felix loveşte din nou!

2011-06-01T01:04:00.000-07:00

Încercând să părem cuminţi

Mama: Nel a zis să te pup din partea lui de ziua copilului :)

Cum a fost la Bookfest 2011

2011-05-31T11:16:00.000-07:00

Bookfest 2011

A trecut cel mai aşteptat eveniment literar al primăverii. Mai răcoros decât în anii trecuţi, Bookfest-ul ăsta a fost şi mai puţin aglomerat.

Noi ne-am simţit bine

Cei mai mulţi bani i-am lăsat la standul Polirom :

Teorema - Pier Paolo Pasolini
Biblia de nenon- John Kennedy Toole, pentru că mi-a plăcut Conjuraţia imbecililor
Viaţa eternă- Fernando Savater \
Poker – Bogdan Coşa
Dilăr pentru o zi – Andrei Ruse

Ce bine e să fii Daniel Bănulescu Daniel Bănulescu Cartea Românească

Depresia- Sorin Dinco, editura Vinea
Dincolo dincoace de poezie -Ştefania Plopeanu, editura Vinea

Kleinpoeme- Mihai Ignat, editura Aula
Cântecul samovarelor- Dana Banu, editura Agol
Soarele, bătrânul şi fata- Vasili Şukşin, editura ICR
Cinci -Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Muşina Litera- Tracus Arte
Regele dimineţii- Alexandru Muşina editura Tracus Arte

Şi Felix s-a pricopsit cu una-alta:

a) Călătorii în interiorul corpului uman – enciclopedie-editura Art , carte pe care a preferat-o în detrimentul unei cărţi despre viaţa în oraşul medieval, cu o sumedenie de ilustraţii (cavaleri, armuri, scuturi şi săgeţi) pe care i-o tot recomanda mama, pentru că o vroia ea. Florinel, însă, e pasionat de ştiinţe. Univers, biologie, chimie etc. I-a plăcut mult o hartă a universului, mare de vreo 2 metri, lângă care a stat vreo jumătate de oră. Dar pe aia o vom lua la târgul viitor, dacă între timp vom găsi vreun loc unde s-o expunem. :D

Moment solemn: Dana Banu înmânându-i lui Felix o cutie cu ciocolată de la Bunătăţi-Florescu

b) Cărţi cu personaje din desene animate de la Nemira

c) reviste BioPlanet, un film 3D cu tot cu ochelari, două cărţi de exerciţii pentru şcolari şi altele, dar şi cu o carte KungFoo Panda2 + o cutie de bomboane belgiene din partea Danei Banu, pe care le-am mâncat sub Cântecul samovarelor (de cadoul ăsta am beneficiat şi eu).

Datorită lui Felix, am primit două cărţi gratis de la editura Art: Vrăjeli (de buzunar) – Constantin Ţoiu şi Veranda cu frangipani- Mia Couto. Era să zic Bingo! dar mi-am amintit că e la modă Poker :D

Întâlnire lângă standul Tracus Arte:

Happy 2 friends:

Tocmai s-a apropiat şi White Noise:

Lansările la care am fost, în ordine cronologică:

1 Am asistat la lansarea cărţii lui lui Dan Sociu „Pavor nocturn”, prezentată de Bogdan Alexandru Stănescu.

2. I-am făcut cinste lui SGB prin înalta mea prezentă la lansarea Torrent-ului. Înaltă la propriu, căci autorul stătea comod pe canapea şi ne vorbea despre măreaţa-i operă, în timp ce populaţia admiratoare îndura răcoarea aerului condiţionat stând în picioare :D.

Poveţele mamei către fiul ei Felix:

3. Lansarea celei mai cutremurătoare cărţi pe care am cumpărat-o eu vreodată: Dincolo dincoace de poezie, de Ştefana Plopeanu, la Vinea.

Octavian Soviany şi Ştefania Plopeanu

4. Lansarea antologiei Cinci, Litera-Tracus Arte

La lansarea de la standul Paralela 45 au fost prezenţi toţi antologaţii, cu excepţia Marianei Marin, evident. A venit şi antologatorul Nicolae Manolescu, care, surprinzător pentru mine, arată destul de tânăr, e într-o formă foarte bună şi chiar s-a ţinut de glume. De la evenimentul ăsta am poze luând autografe:

Cosmin Perţa, moderând lansarea

Autograf de la Romulus Bucur

5. Lansarea Dilăr pentru o zi, de Andrei Ruse

Andrei Ruse înainte de lansarea în spaţiu

6. Lansarea Poker, de Bogdan Coşa.

Ca şi Andrei Ruse, Bogdan a fost emoţionat. N-a vorbit mult, dar ceea ce a spus a fost suficient şi ca de obicei esenţial :D.

Bogdan i-a făcut concurenţă serioasă Mihaelei Rădulescu la numărul de fani, ceea ce a stârnit anumite invidii în spaţiul virtual scriitoricesc.

Nici după o oră, cât m-am mai plimbat prin târg, n-am reuşit să mă apropii ca să fac o poză cu el (pentru galeria de pe facebook), căci era asaltat de valuri de admiratori, dar mai ales admiratoare:D. Noroc că am reuşit să iau autograf înainte de lansare.

Aici, surprinzător (sau nu:D), n-am prins în cadru nicio fan("ă"): Gelu Diaconu luând un autograf

Un Cristian, editorul cdpl :

"Eh, Diana, n-am reuşit să-ţi scoatem cartea la Bookfest"

Întâlniri bombastice (aici cu Felix Nicus)

Dănuţ şi dintele de dinozaur

2011-05-29T08:21:00.000-07:00

În curând Dănuţ va fi un chitarist celebru şi un hacker expert. Mare cuceritor este deja.

În vara asta ne vom întâlni la umbra vişinilor bătrâni, să depănăm amintiri, dar, mai ales, să punem la cale noi năzdrăvănii şi proiecte muzicale. Fiind destul de mari amândoi, nu ne vom mai bate ca odinioră, deşi bătaia are farmecul ei.

La mulţi ani, Dan!

La mulţi ani, Badea!

2011-05-28T12:06:00.000-07:00

Eu cu Badea , 1998

Eu cu Badea, 2010

Şi să nu te superi, Badea, că pun o poze cu tine:D şi dau share pe facebook:D.

Vis cu Felix pe care l-am botezat SGB

2011-05-12T13:07:00.000-07:00

Nu ştiu dacă v-am spus
Dar acum
Vâzând poza ei în Luceafărul
Îmi dau seama că
Femeia pe care am visat-o
Era Iolanda Malamen

În visul meu Iolanda era cu mărgele roşii

Şi mă gândeam
Asta parcă-i Herta Muller
Se bate cu SGB pentru un scaun

Iolanda avea o umbrelă în mână
Stătea foarte băţoasă

Ea şi SGB aveau aceeaşi coafură
Doar că Iolanda era blondă
Iar SGB nu

Am apărut în Contrafort

2011-04-28T11:19:00.000-07:00

A apărut nr. 3-4 al revistei Contrafort.

A încăput în el şi poemul meu Alt animal de companie, despre care am auzit cele mai diferite opinii. De exemplu, Cristina Ispas mi-a zis că-i prea jucăuş pentru gustul ei. Norei Iuga, în schimb, i-a plăcut latura ludică. S-a exprimat cumva elegant spunând că eu sunt mai rea, mai cu ghimpi decât mama şi tata la un loc.

Acum e la modă poezia confesivă, autobiografică, жизненная. Mi nu-mi place să mă expun nici măcar în poezie, pentru mine ar fi o dovadă de slăbiciune. Ar fi ca şi cum mi-aş trăda cele mai tainice gânduri. Atunci când oamenii îmi citesc poemele cred că sunt o joacă. Nu că n-ar fi, eu pur şi simplu îmi îmbrac poemele în costum de protecţie.

P.S. Vasile Gârneţ a fost drăguţ ca de obicei şi mi-a trimis numărul în pdf, aşa că am putut să mă admir gata paginată :D (numărul încă nu a apărut pe net)

Căpriţa Steluţovna Parakopitata şi copiii ei

La mulţi ani, Felix!

2011-03-21T01:40:00.000-07:00

Felix dansând

Felix este născut de Ziua Internaţională a Poeziei. De aici şi minunatele perle pe care le spune periodic, după care se asigură că nu vor fi puse pe bloguri. De data asta, nu pot să mă abţin.

Felix se joacă cu un balon verde, primit de ziua lui de la MC:

Felix: Uite, sânul mişcător!

M: Dar există sâni verzi?

F: Există, dacă îi pictez eu!

P.S. Pot să dorm liniştită. Standardele lui Felix în privinţa sânilor sunt cum trebuie!

Oricum, cu sâni mari sau fără, pretendentele vor trece printr-o selceţie strictă (glumă 99,9 % adevărată :D)

Nel descoperindu-mi cărţile de tarot

2011-03-19T14:19:00.000-07:00

Astăzi Florinel făcea inspecţie pe nişte poliţe şi a dat de cărţile mele de tarot:

- Hiiiiii! Cătălina, am găsit nişte cărţi necreştine!

Inima

2011-02-14T06:16:00.000-08:00

aşa:

sau aşa:

Am găsit aici cum s-a ajuns de la forma reală a inimii la o inimă care arată, de fapt, ca un cur :D.

P.S. Nu le trimiteţi suedezilor inimioare, la ei înseamnă "toaletă" sau "defecaţie".

Nel loveşte din nou

2011-01-27T11:28:00.000-08:00

Nel şi cu mine am ieşit să ne batem în zăpadă

Nel: Cătălina, deschide dulapul!

Eu: De ce?

Nel: Doar deschide-l! Aşaaa, vezi acolo un costum mic şi o cămaşă albă?

Eu: Da, şi ce-i cu asta?

Nel: Scoate-le, că mai e puţin până la concursul de dans!

Eu: Dar asta e poimâine!

Nel: Păi da! Asta e foarte puţin! Mai sunt câteva secunde şi e deja mâine.

Lecţie de desen

2011-01-22T02:32:00.001-08:00

Lui Nel nu i-a plăcut cum am desenat omul cu pălărie şi mi-a arătat - extrem de revoltat- cum ar fi trebuit să fac :) .

Data viitoare n-o să mai comit greşeala asta.

Cătălina, care-i maşina ta?

2011-01-21T00:55:00.001-08:00

Pariaţi pe arici!

2011-01-06T01:38:00.000-08:00

Casa de pariuri literare

Eu cu regele Irod, la afterparty

2010-12-20T09:21:00.000-08:00

primul rol negativ al lui Felix

Florinel e gata pentru concursul de dans

2010-12-15T11:15:00.000-08:00

Nora Iuga la Unu’ şi unu’

2010-12-14T12:57:00.000-08:00

2005, Nora Iuga în juriul concursului Gellu Naum de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu

În 2010, uncristian a lansat serile de întâlniri cu personalităţi din lumea literară. Mi-am dorit foarte mult să ajung la seara cu Matei Vişniec, însă nu mi-a ieşit. La seara cu Nora Iuga mi-a surâs norocul.

Prima oară am întâlnit-o pe Nora Iuga la Concursul de poezie Gellu Naum, eram în clasa a 4-a. Purta o eşarfă albastră. Spusese atunci că semăn la scris cu Aglaja Veterany (chiar asta citeam în acea perioadă – probabil eram influenţată).

Nora Iuga, Adela Greceanu şi Marin Mincu - 2005, Colegiul Naţional Mihai Eminescu

Apoi a urmat o altă serie de întâlniri, cele mai dese în jurul „complexului Alba” când eu aşteptam încordată să văd la ce liceu intru, iar Nora Iuga îşi amintea înduioşată de anii ei de liceu (Blocurile noastre sunt vecine. La intrarea în scara dumneaei e o placă comemorativă G. Almosnino). Am mai vorbit atunci şi despre Oscar Wilde. Pe urmă, la Serile Observatorului Cultural m-a felicitat că am intrat la Eminescu.

Aseară, în clubA, pe întuneric şi fum, probabil nu m-a recunoscut, iar eu sufăr groaznic. Purta o eşarfă neagră de catifea şi o pălărie tot neagră. A schimbat atmosfera aceea înlemnită şi rece chiar din primul moment în care a păşit în club. Practic a forţat-o să se modeleze în ton cu personalitatea ei: energică, cu un aer proaspăt şi prietenos.

A fost ultima ediţie pe 2010 a întâlnirilor Unu’ şi unu’. Alături de Nora Iuga erau invitaţi Ocatvian Soviany şi Constantin Abăluţă. Trebuia să vină şi Angela Marinescu să citească o scrisoare-răspuns (la cea pe care Nora Iuga i-o trimisese din Berlin în toamnă - am auzit-o la Atelierelaţionale), dar nu a mai venit, scrisoarea a fost înregistrată audio. O scrisoare destul de lungă: 15 minute.

NI nu a fost de acord cu unele lucruri pe care le menţiona Angela Marinescu despre ea: că scrisul ei e tehnic şi că e o profesionistă.

Uncristian a adus vorba „fără ca neapărat să fac politică” şi despre Boc, iar NI a afirmat că Boc o amuză: seamănă cu un clovn mic. Cât a stat la Berlin, poeta nu s-a gândit deloc la politica din România, pentru că ar fi fost tragic, mai ales în momentele de depresie („ca am avut şi momente din acestea”).

Prima întrebare a fost legată de Berlin. Despre călătoriile din copilărie, Nora Iuga nu îşi mai aminteşte mare lucru, dar ţine minte cum mergea cu mama ei la biserici gotice, la care, copil fiind, nu o impresiona arhitectura („nici acum nu mă prea impresionează”) ci o impresionau desenele cu moduri de tortură din evul mediu. Acele îmagini o urmăresc până acum - „nu le-am uitat şi nici nu le voi uita vreodată”. De exemplu, desene cu copiii cărora li se tăiau limbile pentru că minţeau.

La Berlin, unde găseşti reviste din toate colţurile lumii, Nora Iuga nu a văzut nicio revistă românească. Poeta a menţionat că într-un oraş în care nimeni nu te cunoaşte, poţi face oricând pe nebuna. Autoironică, a declarat: „Bătrânii nu mai au simţul ridicolului şi asta mă face foarte liberă”.

Despre cum i s-a părut România la întoarcerea din călătorie, NI a spus că e cea mai frumosă ţară „Vai, mă exprim ca un copil. Asta şi fiindcă am puţine emoţii”. Nu călătoreşte decât cu trenul - 30 de ore – în care are destul timp să observe ţările prin care trece. România i s-a părut mai frumoasă decât orice altă ţară prin care trece cu trenul („celelalte sunt rujate, rimelate, machiate frumos”). Pe valea Prahovei, zăpada şi casa îndepărtată din care ieşea fum (pe horn, nu era un incendiu, Doamne fereşte!) i-a provocat un moment de bucurie extraordinară.

Au urmat vreo 3 filmuleţe. Aşa am aflat că la Berlin Nora Iuga are o girafă cât dumneaei de înaltă, pe care o pupă în fiecare dimineaţă.

În filmuleţul din 2000 poeta nu s-a recunoscut. A afirmat că acum se simte mai tânără. Filmuleţul era făcut înainte de plecarea la Berlin. Poeta consideră că occidentul a eliberat-o.

Acolo modul de gândire e veritabil, nonconformist, detaşat de preconcepţiile legate de vârsta la care oamenii mai sunt consideraţi „valabili”. Aici, în est, există şi o discriminare faţă de oamenii văzuţi ca fiind „expiraţi.”

În fine, am aşteptat la sfârşit să iau un autograf. Vreo zece minute. Asta pentru că Nora Iuga scria ceva din suflet pentru fiecare fan. Mie mi-a scris aşa: „Pentru Cătălina, fata frumoasă care m-a întâmpinat la intrarea în sală şi sala s-a luminat”.

Eu aveam deja cărţile care au fost prezentate, aş fi vrut să cumpăr jurnalul berlinez, dar nu aveau decât un volum, care nu era de vânzare, aşa că am plecat resemnată înapoi la scaunul meu, pe care l-am populat liniştită tot restul serii. Era totuşi frig, aşa că mi-am lăsat jacheta pe mine.

P.S. ultimile două enunţuri sunt strict pentru impresie artistică :D. Serios, imaginea e mişto: o tipă care stă pe scaun într-un subsol friguros, şi mai are si o jachetă, pe deasupra.

Eu, tot în 2005, la concurs

foto reportaj-Diana Iepure

Despre aer, că despre diamante deja ştiţi

2010-12-11T13:29:00.000-08:00

Teatrul Nottara, 8 Dec. 2010, ora 19.00 - Clubul Dilema Veche

Eroii serii- Florin Iaru şi Mircea Cărtărescu

Criticul literar invitat - Marius Chivu

Moderator - Mircea Vasilescu

Mulţumesc Domnului că iarăşi s-au amânat nişte ore şi ca am putut să ajung în timp util la Teatrul Nottara.

6.20 – ieşirea în grabă de la şcoală

6. 30 – întâlnirea cu tata la metrou unirii

7.00 – poposirea la locul acţiunii

Iniţial nu aveam de gând să merg, m-am gândit că fanii de sex feminin ai lui Cărtărescu se vor călca în picioare. Până la urmă, n- a fost chiar aşa. Am reuşit să prindem locuri foarte bune.

Un reflector mare era aşezat exact deasupra mea, astfel încât fiecare muritor din sală mă putea admira în toată spledoarea-mi magnifică.

Din start, am observat că mă asortam cu Cărtărescu: eram amândoi în albastru (mai degrabă turcoaz, dar las albastru să nu spuneţi că sună pretenţios).

M-am cărat noaptea tocmai până la Nottara pentru că: 1. tata era foarte entuziasmat a- (nu puteam să-l las seara singur prin oraş ) b- (mai ales printre atâtea gagici pregătite să iasă la „aer” – vigilenţa este mama succesului într-o familie!*) şi 2. pentru că vroiam să mă lămuresc mai bine ce şi cum e cu aerele astea cu mule carate.

Seara a fost deschisă de M. Chivu cu întrebări legate, evident, de antologie. Aşa am aflat că din antologia – cartea cult - a generaţiei ’80 ar fi trebuit să facă parte şi Magda Cârneci cu Matei Vişniec, doar că în drum spre editură nu i-au găsit acasă (sau nici nu au vrut prea tare să-i găsească :D). Florin Iaru şi-a amintit că Vişniec stătea pe vremea aceea într-o cameră la subsol (dincolo de un hol plin de ţevi) şi că de cele mai multe ori îl găseai în chiloţi, ascultând Beatles şi aşteptându-şi iubita care era la baie.

Mircea Cărtărescu spunea că pe vremea aia nici el, nici Traian T.Coşovei nu aveau iubite şi că umbalu împreună prin tot oraşul – practic, îşi erau iubită unul altuia. :D Ar fi fost mai logic, din punctul meu de vedere, ca Iaru să fi fost iubita lui Coşovei din moment ce au făcut armata împreună – Florin Iaru şi-a amintit cu voce tare de toate nopţile pierdute în care discutau despre literatură.

Cei doi optzecişti prezenţi şi-au adus aminte într-o manieră melancolică de vremurile lor de adolescenţă când descopereau literatura şi muzica americană şi când înregistrau pe casete punând magnetofoanele faţa-n faţă. MC a spus că încă mai are o casetă în care pe fundal se aud ei discutând despre literatură, piesă de muzeu, ce să mai!

Şi totuşi, mă gândesc eu acum, cum să scrii despre CocaCola fără ca măcar să fi pipăit vreodată o sticlă - de cola, évidemment. Trebie să fi fost un sentiment groaznic să ştii că peste ocean toţi copiii beau cantităţi industriale de cola şi nici măcar nu scriu despre asta.

La un moment dat, veni vorba şi că au fost incluşi în manualele de română. Scriitorii au spus că nu li s-a cerut acordul şi că poate ar fi ales ceva mai serios cu care să rămână în memoria „tinerelor speranţe” care au dat la filo. MC a povestit amuzat despre un telefon pe care l-a primit de la o fată destul de tânără (cică aşa părea după voce) care îi spunea indignată: „Cărtărescu, poetul lui peşte? ! *** am picat la teză din cauza ta!”. Când m-am apropiat de el la sfârşit să-i cer un autograf, am uitat sa-i spun că l-am avut şi eu subiect de teză şi că n-am să pic pentru că m-am descurcat foarte bine. S-ar fi simţit flatat :D ?

Iaru, însă, a spus că el (când vede nume de scriitori în manuale) se gândeşte că persoanele alea sunt mai mult ca sigur moarte. De aici a început o întreagă polemică despre drepturile de autor şi urmaşii care îi supun la uitare pe marii scriitori prin sumele mari pe care le cer.

În fine, şi Iaru şi Cărtărescu au fost foarte prietenoşi, detaşaţi, au răspuns binevoitor la toate întrebările din sală. Ba chiar au stat şi la autografe. I-am zis lui tata să nu mai spele niciodată pixul cu care au scris cei doi – s-a amuzat. Când am ajuns acasa am vrut să-i adaug pe ambii în lista mea de prieteni de pe facebook. Cărtărescu are doar fan group.

* Doveriai, no proveriai! (din cugetările sărmanei Diana Iepure)

P.S. Clar lucru că Iaru avea mereu prietenă, din moment ce arată aşa super chiar şi la această vârsă onorabilă :D.

P.P.S. a nu se înţelege că M.C. nu arată bine.

Nel loveşte din nou! partea a3-a

2010-12-01T03:31:00.000-08:00

Nel: eu am vreo 129-130 de cm.

Eu: hm... iar eu vreo 173.

Nel: păi eu mă refeream la înălţime, nu la kilograme.

Desenul lui Nel "cu lucruri care nu există". Copac violet, nor negru, soare multicolor. Aşa este anotimpul inventat de Nel - Anotimpul Morc.

Muzici şi faze

2010-11-29T11:47:00.000-08:00

26 nov, ora 17, Cafeneaua La Muzeu

Lectura Octavian Soviany şi SGB.

Muzici by Jazz Band, faze by SGB.

În afară de mine şi Miruna Vlada, mai erau vreo 20 de spectatori trecuţi de vârsta a doua, aghezmuiţi (probabil printre ei erau şi mari scriitori pe care eu nu-i cunosc la faţă). Oamenii comandaseră mici şi mirosul suav de carne se împletea înduioşător cu poemele şi cu muzica.

Scenariul a fost aşa: cei doi invitaţi s-au prezentat reciproc şi după, fieare a citit în vreo patru reprize câte două poeme. Între rundele de poezie s-a cântat jazz.

Octavian Soviany a citit poeme din Dilecta şi din alte două cărţi. A spus că fiecare scriitor are momente în care îşi aduce aminte de copilărie, aşa că a citit două poezii şi despre copilărie.

Concluzie: poezia merge întotdeauna cu jazz/blues de calitate.

Apropo de copilărie, am citi ieri cartea lui Bogdan Lipcanu – Fuck Tense şi nu m-a încântat. Deh, de gustibus non est disputandum. Tema mi se pare cam fumată. Acelaşi adolescent obsedat sexual şi viaţa lui de elev în epoca ceauşistă.

Take 5 -The Dave Brubeck Quartet

Gaudeamus 2010

2010-11-28T23:23:00.000-08:00

Anul ăsta a fost cam pe fugă - maraton prin târg. Chiar aş putea spune că am fost picaţi de pe lună. Am ajuns în ultima zi, duminică, dar numai pe vreo două ore. Tot am reuşit să mai cumpărăm (the whole family) una-alta:

Matei Vişniec – Domnul K. eliberat (Cartea Românească)

Aer cu diamante (antologie) – Humanitas

Pentru MamaMare am luat noua cartea a lui Dinescu – Frumoasele din secolul trecut (Fundaţia pentru poezie Mircea Dinescu)

Rober Şerban – Moartea parafină (cu autograf ) (Cartea Românească)

Péter Esterházy- O femeie (Curtea Veche)

Dan Iancu – Tata doar fotografii (editura Agol) (autorul a lăsat cărţile cu tot cu semnătură la standul lui uncristian)

Si 5 cărţi de la Casa de pariuri literare :

Cezar Nicolescu – Lil 1.0

Ion Cucu- Cum ar arăta viaţa fără fotografie

Bogdan Lipcanu - Fuck tense

Dumitru Bădiţa - Invitat la Săvârşin

Antologie - Poate ne vedem

Ar mai fi multe de cumpărat, inclusiv antologia lui Mihai Vakulovski despre generaţia 80.

Şi vreo două poze de la after party-ul lansării lui Felix Nicolau :

Felix Nicolau cu nişte admiratoare

Eu şi Robert Şerban

Eu şi Marius Surleac:

Am şi eu o fantezie

2010-11-14T10:23:00.001-08:00

să-mi cumpăr un Foret Noire şi să-l mănânc singură :D

Am apărut în Contrafort

2010-11-05T00:22:00.000-07:00

Degrabă o să fie şi târgul. E o perioadă foarte aglomerată pentru mine, dar sper să ajung măcar într-o zi, mai ales că îmi face plăcere să întâlnesc basarabeni la care ţin şi pe care nu pot să-i văd cu altă ocazie (sau să-i văd, dar probabilitate e mică). Printre aceştia se numără şi Contrafortiştii. Sunt deja vreo 5 ani de când ne intersectăm doar la târguri.

De curând am trimis câteva poeme la Contrafort. Mi-au şi fost publicate. Vă recomand cu căldură revista care o sa apară şi pe net. De altfel, găsiţi Contrafortul la Chioşcul MLR.

În nr. 9-10 veţi putea afla lucurui noi despre dramaturgia basarabeană de azi şi în general ce mai fac şi mai scriu scriitorii de peste Prut, dar nu numai.

Vasile Gârneţ şi Vitalie Ciobanu dându-ne un autograf pe Literatur Express:

La Chişinău în vara lui 2009 :D răsfoind Contrafortul:

Cenaclul Marin Mincu ediţia 4

2010-11-03T14:19:00.000-07:00

Poate o să spuneţi că e ciudat să scriu despre ediţia asta, din moment ce nici măcar despre cea la care am citit eu nu am scris. Ce-i drept, ediţia mea nu m-a mişcat aşa de tare cum a făcut-o cea din seara asta.

poza de când am citit eu

Bineînţeles că am chiulit de la ultimele două ore de şcoală ca să pot ajunge la timp, dar nu-mi pare rău, a fost pentru o cauză nobilă.

Revenons a nos moutons. La ediţia a patra au citit SGB şi Andrei Zbârnea, ambii poezie. Din start, comentatorii au fost atât de agresivi, încât a început să mă doară capul. Nu-mi plac manifestările agresive în cenacluri. Îmi fac rău psihic. Şi mi se pare aiurea că lumea vrea să arate cât de citită e atunci când comentează nişte texte. Nu că ar fi un lucru rău să arăţi că eşti deştept, dar la cenacluri deşteptăciunea echivalează uneori cu răutatea. Cu cât mai citit eşti, cu atât mai rău poţi desfiinţa.

De data asta criticile s-au axat pe SGB. Am rămas cu impresia că publicul s-a coalizat împotriva lui. Nu pot să vă spun exact ce a citit SGB, pentru că nu am avut o copie. Am recunoscut vreo două poeme publicate anterior pe blogul lui. Sinceră să fiu, mi-a plăcut mai mult spectacolul făcut de Bogdan, decât ceea ce a citit. A avut şi un mic moment teatral cu telefonul mobil, inclus în marele moment teatral cu recitalul.

Şi până la urmă, are şi SGB o vârstă, vorba lui Nel. Are doar douăzeci şi nu ştiu cât de ani. E şi el la început. Totuşi, chiar şi la această vârstă fragedă, ar fi bine să îşi dea seama că e timpul să se lase de apucături cabotine. Dacă ar fi coborât de pe soclu la intrarea în Biblioteca Metropolitană, totul avea să fie ok.

Aici mi-am dat seama că după imaginea de mare macho, se ascunde totuşi un om care mai e şi sensibil pe deasupra.

De poemele lui Andrei Zbârnea nu pot să spun că m-au dat pe spate. Am rămas doar cu imaginea asta: „soldatul fumează

pânză de păianjen fără filtru”

N-am rezistat până la sfârşit. Sper că după ce am plecat, nu au început să se bată.

P.S. SGB, şi dacă vrei să desfiinţezi generaţia 2000, nu o faci la Cenaclul Marin Mincu. Totuşi.

P.P.S. Şi surpriză! SGB a avut o doar minusculă chestie licenţioasă într-un singur poem.

încă o poză de când am citit eu:

Scriitori în vizită la Eminescu

2010-10-28T12:45:00.000-07:00

Azi la noi la colegiu au fost poeta Angela Marinescu, poetul Cosmin Perţa şi prozatorul Ioan Groşan. Desigur că au fost ghidaţi de domnul profesor Soviany care are ”partea lui de vină” în încercarea de a-i familiariza pe elevii super studioşi din clasele superioare ale colegiului cu literatura română contemporană.

Eu m-am aşezat în rândul doi. Comentariu din spate: „ Şi aia ce s-a aşezat aşa în faţă, are de gând să asculte?”. Da, fraţilor, tocmai de aia am venit şi nu cu intenţia de a chiuli de la ore :D. Mă rog, fiecare cu pasiunile şi interesele lui. M-am simţit un pic ciudat, dar mi-am revenit imediat, dându-mi seama că nu eu sunt cea care ar trebui să se simtă aşa.

Profesorul Soviany a prezentat scriitorii, după care le-a oferit cuvântul. Poetul Cosmin Perţa, în acest caz reprezentant al MLR, a spus că lucrurile care se întâmplă la muzee nu sunt neapărat vechi şi plictisitoare.

Octavian Soviany

Apoi, Ioan Groşan a vorbit despre legătura şi aitudinea adolescentului faţă de literatură, despre faptul că doreşte să recâştige cititorii, care acum preferă televizorul, calculatorul, internetul. A citit fragmente din romanul O sută de ani de zile la porţile Orientului, reeditat de curând la editura Polirom.

Ioan Groşan

Prozatorul a spus că pe el îl interesează şi îi pasă dacă trezeşte măcar un zâmbet pe faţa cititorului său. Angela Marinescu din contră, a spus chiar : „mă doare-n cot”.

Mi s-a părut falsă afirmaţia Angelei Marinescu. Poate că asta e chiar o strategie. M-am întrebat atunci, dacă vă doare în cot, de ce sunteţi aici, în faţa noastră? Dimpotrivă. Când şi-a selectat poemele pe care ni le-a citit, foarte bune de altfel, am simţit că a făcut-o ca să ne atragă atenţia. Să ne captiveze cumva. Ce scriitor ar face asta, dacă nu i-ar păsa?

Am recunoscut un poem pe care Angela Marinescu l-a citit şi la Atelierelaţionale, organizate de Răzvan Ţupa.

Angela Marinescu

Pornind de la întâlnirea de azi şi de la declaraţia Angelei Marinescu, mi-am amintit de cineva căruia într-adevăr nu-i păsa. Mai rău, detesta orice legătură cu lumea înconjurătoare, cu cititori, editori, ziarişti şi gură-cască. E vorba de J. D. Salinger.

După ce romanul De veghe în lanul de secară a devenit celebru, Salinger a preferat să se retragă din viaţa publică, refuzând să mai ofere interviuri. Din 1953 a locuit cu soţia în orăşelul Cornish, statul New Hampshire, evitând cu străduinţă viaţa publică. Nu a mai scos din 1965 şi până la moarte nicio carte. Scria doar pentru sine.

Era un ritual în Cornish să nu se vorbească despre el. Dacă cineva întreba vreun locuitor unde stă scriitorul, i se indica intenţionat direcţia opusă. Salinger locuia pe proprietatea lui, ascunsă după un gard înalt. Era interesat de budism, hinduism, yoga, makrobiotică, dianetică, încercând să găsesască o religie potrivită pentru sine. Mai era pasionat şi de medicina netradiţională.

În toţi anii de ascetism, Salinger a dat un singur interviu, în 1974, când a fost de acord să comenteze, pentru The New York Times, apariţia unei culegeri de povestiri. S-a dovedit că scriitorul era furios pentru că, în viziunea lui, povestirile scrise de el în tinereţe şi incluse în carte, nu meritau să fie publicate şi că el nu îşi dăduse acordul. Aproape toate ieşirile în lume ale lui Salinger erau legate anume de tendinţa lui de a se apăra de atenţia excesivă a publicului şi a presei.

Cosmin Perţa

În fine, mie mi-a fost de folos înâlnirea de azi. Scriitorii s-au străduit. Au încerca să aibă o discuţie (civilizată). Totuşi, aceşti oameni sunt nume consacrate ale literaturii române. Chiar aş putea spune VIP-uri. Clar, e greu să vorbeşti şi să păstrezi o atitudine decentă faţă de un public sfidător de dezinteresat. În locul invitaţilor aş fi lansat din start următorul anunţ: „Copii, dacă nu vă interesează vă rog să plecaţi. Sunt mulţumită dacă rămân în sală doi oameni, dar cu care să pot vorbi.”

Din vacanţă

2010-10-19T23:15:00.000-07:00

Am găsit pozele astea şi mi-am amintit de vară.

Eu cu mama

Doi băutori la Carul cu bere

Bădica şi Mişuca la Carul cu bere

Acum îl aştept iar pe Bădica, de data aceasta cu Diana. Trebuie să iî trimit mai întâi invitaţie lui Badea, Dianei nu-i trebuie, are deja cetăţenie. Sper să ajungă, totuşi, până să se termine toamna.

Nel loveşte din nou! partea a2-a

2010-10-16T12:59:00.000-07:00

- Cum să închei articolul ăsta oare?
- Spune şi tu "şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea, şi-am încălecat pe-o roată şi v-am spus povestea toată"

Nel loveşte din nou!

2010-10-16T04:45:00.000-07:00

Nel merge prin casă, clătinându-se, cu mâinile în părţi şi mestecând : « Să nu mai ziceţi că nu mănânc echilibrat ! »

Eu în viziunea lui Nel:

anul trecut (2009)

ieri (2010)

Se observă că viziunea artistului asupra mea nu s-a schimbat foarte mult.

Vise

2010-10-16T03:47:00.000-07:00

Eram trei oameni şi coboram scările spre un metrou oarecare. Deodată, un tip înalt, cu un fular alb şi o căciulă cu dungi urcă scările spre mine.

Cred că era musculos, n-am de unde să ştiu, purta o jachetă neagră.

Mă salută mai mult decât cordial. Un bărbos. Semăna foarte mult cu Dumitru Crudu. Mi-a întins o broscuţă verde de plastic, pe care eu am desfăcut-o. În interior era un cub rubik.

Concluzie: mă aştept la o surpriză (preferabil plăcută) din partea lui Dumitru Crudu. :D

Yes man!

2010-09-22T01:01:00.000-07:00

Viaţa de liceu e complet diferită! E o schimbare în bine, chiar dacă (trebuie să o recunosc cu voce tare) prima impresie din Eminescu a fost că vreau înapoi la Coşbuc. După o săptămână am realizat că nu e chiar aşa de rău şi că, de fapt, începe chiar să-mi placă aici!

Am suuuper mulţi profi (85%) extraordinari!! La un moment dat, mai aveam puţin şi plângeam de bucurie când am văzut cu câtă pasiune ne vorbesc profii despre materiile lor. Doamne, câte o să învăţ de la ei!

Şi în Coşbuc am avut asemenea profi. Mi-e puţin (mai mult) dor de ei. N-am să uit niciodată cum la serbarea de sfârşit de a 8-a toţi au sărit să o pupe pe cineva la care mergeau cu groază la ore. Profii care ne-au deschis ochii şi ne-au învăţat cum şi ce să învăţăm au trecut neobservaţi. Am înţeles atunci că de mici (unora) le plac dictatorii. De la frică la dragoste e doar un pas!

Şi acum mi-e ciudă!

So, Miss Ilinca, Doamna Cârlan, Mr Bart, Miss Minna, Doamna Păunescu, Doamna Mihai, Doamna Mateescu, Doamna Coţovanu, Domnul Popa, Domnul Iancu etc. I miss you!!!!!

Poze din prima zi de liceu:

Aşa m-a primit "Eminescu". E de bine!

capul meu acoperind litera "E"

Nel are două mari dileme:

2010-08-10T02:22:00.000-07:00

1. Va fi el primul preşedinte din lume care a călcat vreodată pe Lună ?
2. Când va fi celebru, cum să scape de paparazzi (ce, îl vor vâna şi când se va schimba seara în pijama?)

În vizită la Dani Zaharia şi Cristina Ispas :)

Băse vs Rihanna pe unimedia.md

2010-07-21T09:16:00.000-07:00

sursă poză Revista la plic

Pentru unii ştirişti, e mai important că şi-a luat Rihanna costum de baie care-i conturează bine formele, decât că Băsescu spune despre România că "are o datorie de singe" faţă de cetăţenii moldoveni - ştire care nu mai e pe prima pagină a site-ului unimedia.md. Deh, interese, simpatii şi antipatii. ori la ruşi, ori la noi, nu mai găseşti o informaţie imparţială. ( Pe Antene, de exemplu, tantile care moderează emisiuni mai au puţin şi turbează. Ar trebui să li se aloce bani pentru operaţii estetice, că le urâţeşte atâta ţipăt şi înverşunare.)

Nu mă înţelegeţi greşit. Nu că- s mare fan Băsescu, dar sunt nişte lucruri care contează pentru basarabeni: "Să nu aibă grijă (UE ), moldovenii care primesc cetăţenie stau în cea mai mare parte în România. În UE lucrează ilegal circa un milion de moldoveni, poate îi ajutăm să intre în legalitate. Noi avem o obligaţie de sânge. Cum de nu-i observăm când lucrează ilegal, dar îi vedem când vin legal?!"

P.S. Până îşi schimbă Rihanna chiloţii, putea să stea şi ştirea asta pe prima pagină.

Parlez vous français?

2010-07-16T03:14:00.001-07:00

Sunt cam îngrijorată din cauza francezei. Din toamnă voi fi într-o clasa de intensiv franceză, unde toţi colegii au făcut franceză în gimnaziu. Eu nu.

Astăzi am vorbit cu profa (aveam ceva emoţii pentru că nu ştiam cum va reacţiona), care s-a arătat foarte prietenoasă. 20 de minute de francă zilnic şi m-am scos!

O poză de la Hollywood şi un clip în rusă (dacă tot vorbeam de limbi străine :D)

Breakfast at Cătălina's

Gândul mâţei, Eto liubovi

Vara asta la Hollywood

2010-07-03T08:49:00.000-07:00

Drept răsplată pentru că m-am înscris la liceul „Mihai Eminescu” din capitală, ai mei mi-au oferit o vacanţă la Hollywood.
Chiar din prima seară am primit o groază de invitaţii la tot felul de manifestaţii, petreceri şi premiere. Unele, din păcate, se suprapuneau, aşa că a trebuit să aleg. Bineînţeles că nu am putut să-l refuz tocmai pe preşedintele american, nu de alta, dar ce părere şi-ar fi făcut despre români. În plus, dacă ţineţi minte, îl simpatizez încă de pe vechiul meu blog. Sper că mi-am ales o rochie potrivită pentru seara sofisticată la care am avut norocul să ajung:

Eu şi Barack Obama

Am şi dansat, sper că Michelle nu i-a făcut acasă crize de gelozie, oricum n-a fost serios, doar un mic flirt:

Am apărut în Tiuk!

2010-06-17T02:26:00.000-07:00

În sfârşit a apărut mult aşteptatul Tiuk de vară.

Eu am încăput în TIUK cu:

Tiukestionar extrem
Tiuk-piesa de teatru

Astăzi celebrăm în familie premiul Grand Underground:

“O sută cincizeci de mii la peluze” de Diana Iepure (Stare de urgenţă)

Să sărbătorim cu o bere la rece! Sau un suc... unii...eu.

Târguri alternative

2010-06-10T11:44:00.000-07:00

Recent mi s-a făcut observaţie că nu mai scriu nimic. Public pe blog doar despre Blitz / Ring. Ei bine, m-am gândit că ar fi bine să remediez această problemă, aşa că astăzi voi scrie despre TAC şi TNCP. Târgul Alternativ de Carte, organizat de un cristian în perioada 28-30 mai, în sediu USR şi Târgul Naţional al Cărţii de Poezie, organizat de Miruna Vlada în perioada 2-5 iunie tot în sediul USR.
Am chiar şi poze !

Au fost într-adevăr nişte proiecte interesante, cu o organizare reuşită şi cu invitaţi aleşi pe sprânceană. Aş fi stat cu mare plăcere din prima zi, cea de deschidere şi până în ultimul moment, dar, din păcate, am fost forţată de împrejurări să plec (testări, examene etc).
Fiecare dintre cele două târguri au avut ceva unic, chiar dacă ambele au fost despre poezie. Abordarea a fost diferită, ceea ce mi se pare normal, ba chiar necesar ! La ambele m-am întâlnit cu cunoscuţi din lumea literară, iar la TNCP chiar am vândut un poem! Stăteam întâmplător (mă rog, nu chiar întâmplător :)) ) la masa lui Răzvan Ţupa, Poeme la cerere şi s-a apropiat de mine Dan Mircea Cipariu, care a insistat să-i scriu un poem. Pe bani :D. Bineînţeles că nu puteam rata o asemenea ocazie, aşa că am luat pixul în mână şi mi-am chemat muza. Se pare că era pe fir, căci a răspuns în timp util !:D.

Acum aştept cu nerăbdare Bookfest, unde iarăşi nu voi putea rămâne cât îmi doreşte inimioara, din cauza unui afurisit de examen la engleză. Ce să-i faci, e pentru admiterea la liceu :D.

Pozele, deci :
1. TAC

Mihai Vakulovski şi Ana Toma

Moni Stănilă şi Cristina Ispas

Eu şi Moni Stănilă

Andreea Toma, eu

Familia mutantă la TAC

Lectura lui Mihai Vakulovski

Nel îl caută pe Ion Creangă
- Cine sunt ăştia?
- Ăştia sunt nişte mari scriitori.
- Şi Ion Creangă unde e?

un cristian şi Ion Cucu

Cosmin Ciotloş vorbind despre Ieudul fără ieşire

La apus de soare

Iarăşi familia mutantă

un cristian, Mihai Cucu, Ioan Es. Pop

Ion Cucu, Răzvan Ţupa

2. TNCP

Eu la standul cu reviste

Tomis, Revista la plic şi Observator cultural

Răzvan scrie poezie la cerere

Eu

iarăşi eu

Răzvan Ţupa cu o prietenă şi eu, înfometaţi

Seara, cu mama în lumina Blitz-ului

P.S.
Pozele de la TNCP sunt făcute de Andreea Toma.
Aşa cum probabil bănuiţi, nici pozele de la TAC nu s-au făcut singure, le-a făcut Diana Iepure. :D

Blitz Show

2010-06-06T12:00:00.000-07:00

Motto: Aţi fost un public destul de inteligent!

Felix Nicolau

Felix ne îndeamnă spre zări senine mâine şi mai senine poimâine

5 iunie, ora 19:00, Old School Pub

Ora 18:59:

- Alo, Felix, poţi, te rog, să tragi de timp încă 10 minute, că nu pot să întârzii tocmai eu, cronicarul!

Un show nou, o locaţie nouă, oameni (relativ) noi, reguli noi, dar aceeaşi atitudine: se poate face literatură cu picioarele pe masă!

Din fericire pentru mine, s-a lungit puţin cu pregătirile până să înceapă.” Scuze pentru întârziere, dar a trebuit să cumpărăm microfon!”

La ediţia 1 au fost şi materiale de cumpărat. Tricouri cu George Vasilievici, revista Tomis, Revista La Plic, Sentic - de Florin Caragiu şi Un anotimp în Berceni - de Claudiu Komartin.

Noua locaţie aparţine tot de Old School Pub, doar că e lângă şi nu în Preoteasa. E un fel de terasă-restaurant foarte încăpătoare, cu scenă nici prea mare nici prea mică, cu lumini favorabile, exact cât să se simtă bine şi protagoniştii, şi publicul. Şi cu mult aer respirabil -

au o aerisire foarte bună.

Invitatii Blitzului şi moderatoru

Presupun că ştiţi deja care au fost invitaţii, daca nu, vi-i mai prezint o dată:

Claudiu Komartin (alias Scardanelli):

Cristi Cotarcea (alias Zmeul Clandestin),

Florian Silişteanu nu a mai apărut, dar a salvat situaţia Florin Caragiu (alias Teotim):

Nu am înţeles de ce concurenţii trebuiau să-şi ia pseudonime. Căci numele lor sunt destul de faine şi aşa.

Sorin Delaskela a fost invitat să citească din cartea sa “ Noaptea pisicilor lungi” , care va fi lansată peste o saptamână la bookfest, târgul pe care toată lumea cititoare îl aşteaptă, aşa cum aşteaptă cinefilii festivalurile de film şi beţivii festivalurile de vin şi bere.

Un act de mare curaj pentru ei să vină în faţa atâtor cetăţeni puşi pe observat şi criticat. :D Oricum, s-au ţinut bine!

Tema ediţiei a fost bloggingul şi poezia online. S-au pus proiecţii incitante, la care publicul a râs în hohote de hipopotam. Chiar mă întreb dacă acel clip de la CNN o fi fost pe bune. După clip Felix a spus amuzat, Keep blogging! Lumea era pe sub mese (de râs, evident!).

Felix Nicolau interacţionând cu publicul incitat şi numeros

A urmat un clip cu peturi, cu Elena Vlădăreanu.

White Noise, Diana Iepure

Prima probă de slam, la fel ca şi celelalte probe, a fost prezentată de o domnişoară sexy, Andreea Oprea, care ţinea deasupra capului o placă inscriptionata „ RUNDA I” . Ooo da! Planşele au fost executate de Cati Militaru, isteaţă şi inventivă.
Sper că băieţilor le-a plăcut. Propun pentru ediţia viitoare să treacă un tip trăsnet cu panoul. (Asta ca să se respecte pricipiul egalităţii de şanse! Mă refer la fetele din sală.:D) Cei trei concurenţi au rămas însă serioşi, poate chiar prea seriosi :D, reuşind să-şi ducă misiunea până la capăt.

Aveţi cumva strămoşi în Portugalia??? A urmat proba de portugheză.. Poemul lui Claudiu a curs cel mai muzical, a fost ritmat şi accentuat cum se cuvine. Mă rog, parcă accentul aducea puţin a chineză sau japoneză, după cum a observat şi white noise, nu asta a contat, ci şarmul şi melodia, bien sûr. :D. Şi ceilalţi concurenţi au fost ok. Accentele portugheze nu au fost dintre cele mai alese, însă proba a fost punctată cu „ foarte bine”, publicul fiind mulţumit de prestaţia celor trei.

Dan Mihuţ, Miki Vieru

Victor Potra, după ce a venit cu microfonul

Juriul nu a fost unul stabilit dinainte. Moderatorul s-a plimbat prin public şi a ales la fiecare probă alt juriu, ca să nu iasă vorbe că ar fi vreun blat. Ştiţi voi, vorbe ies oricum, dar ca să fie toată lumea cu inima împacată, s-a încercat şi asta. Deocamdată, nu s-a ajuns la concluzia că aceasta ar fi cea mai bună modalitate de jurizare, mai vedem noi.

Marius Surleac

Apoi, a urmat Runda a doua de slam şi tombola, cu cărţi oferite de BuyBook.ro. şi Biblioteca Metropolitană. La runda a doua s-a remarcat Cristi Cotarcea, care a câştigat simpatia publicului cu nasul şi pălăria de clovn.

Poate data viitoare plătesc şi eu bilet, chiar dacă, fiind cronicar oficial sunt scutită, dar s-au dat atâtea cărţi (foarte multe:D) că poate aş fi câştigat şi eu una.

Ioana Bogdan

La Karaoke Literar, concurenţii au fost ajutaţi de Livia Ştefan, care pentru un impact mai puternic asupra publicului s-a şi descălţat. Tu să-i încurajezi pe toţi, spune Felix. Deci muzica, maestro (Marius Surleac)! S-a cântat pe versuri de Constantin Acosmei şi Adrian Păunescu. Au pus şi un clip cu Vadim Tudor. Un moment de respiro pentru nostalgici. :D

Repriză de slam 3. Slămuiţi în ce ordine doriţi!

Chiar şi la creative writing Claudiu, Cristi şi Florin s-au descurcat impecabil.

Claudiu s-a refugiat WC si s-a întors de acolo cu un poem despre moarte şi viaţă care îi alunecă din mâini ca săpunul (clar de unde i-a venit imaginea:D). Florin Caragiu a scris un poem cu un şoricel cu cheiţă, un poem bun si blând precum autorul. Lui Cristi Cotarcea i s-au dat nişte cuvinte cam dubioase, unul dintre ele fiind psihotrop, care rimează cu trop.

Runda 8 a fost cea mai dificilă. Concursul de minciuni.

Dar noi nu minţim niciodată! – Florin Caragiu.

La runda asta s-a putut observa ce mincinoşi neprofesionişti sunt invitaţii. Da, dar cu atât mai bine pentru ei. O să ajungă (probabil) în rai, daca nu dau chics la alte incercari :D! Au primit punctaj bunicel oricum, chiar dacă minciunile lor lasă de dorit. Claudiu Komartin a reuşit să pară cel mai sincer, dar asta probabil datorită aerului său de om foarte serios :)).

La runda 9 de teatru au participat şi oameni din public. Răzvan Ţupa, Livia Ştefan şi Xiron Xin. Piesa aleasă a fost foarte potrivită, concurenţii reuşind să se adapteze cu uşurinţă personajelor pe care aveau să le interpreteze. Au obţinut 10 minute de aplauze (ei bine, nu chiar 10, vreo 3)

Cu priceperea aceasta actoricească cum de nu au reuşit să mintă? Pentru ca poeţii sunt un popor sincer:D Uneori.

Publicul ca publicul, cârcotaş, dar când a venit rândul lui la probă s-a dovedit că nici el nu prea a fost în formă. Ultima (a zecea) rundă era cu întrebări din partea publicului.

Întrebări inteligente pentru concurenţi şi mai inteligenţi decât întrebările. – Felix Nicolau

Bancul serii: rugbiştii care îl bârfesc pe Claudiu Komartin.

"De ce nu se uită Claudiu Komartin la rugby?

Pentru că are impresia că îl bârfesc rugbiştii atunci când fac grămada"

Claudiu a spus că în urma tratamentului psihiatric s-a vindecat. Doar uneori i se mai pare că cei din tribune îi pronunţă greşit numele.

Felix şi Claudiu, schimb de replici

And the winner is ... Cristi Cotarcea! La diferenţă de doar 2 puncte faţă de Claudiu Komartin şi de 18 puncte faţă de Florin Caragiu. Asta da luptă strânsă:

prietenia câştigă şi la blitz!

Public

În concluzie

Blitzul promovează scriitori şi cărţi. Literatura şi artele în general.
Aici vin nu numai scriitori, ci şi oameni pur şi simplu interesaţi de literatură, care vor să se simtă bine într-o atmosferă degajată, să se bată pe umăr cu vedetele lumii literare, să se tragă de şireturi, de nas, de mână, de poala rochiei şi să ne oprim aici.
Nu e perfect, dar, ca un proiect bun ce este, este monitorizat şi evaluat, aşă că i se aduc îmbunătăţiri de fiecare dată.

Următorul show e peste 2 săptămâni, tot la Old School Pub!

Sunteţi aşteptaţi cu nerăbdare, cu multe surprize şi cu cărţi de la parteneri!

Pozele au fost făcute de Gilda Comârzan şi Diana Iepure

Ringul de vorbe V

2010-05-25T12:14:00.000-07:00

Nu ştiu de ce, aproape toate mailurile şi postările pe care le scriu în ultima vreme încep cu: “ Îmi cer scuze pentru întârziere”, când mie, de fapt, îmi place să fiu punctuală. Adevărul e că sunt cam zăpăcită, dar când vacanţa bate la uşă, iar Chişinăul mă aşteaptă cu castanii înfloriţi sau mai degrabă ofiliţi că deja a trecut vremea castanilor, (dar pentru efect artistic merge :D), e cam greu să mă adun.

Felix Nicolau, Eu

Probabil că de acum 3 săptămâni , de când s-a întâmplat Ringul de vorbe V, vă întrebaţi dacă mai trăiesc, pentru că nu am mai dat niciun semn de viaţă. Ei bine, surpriză! Am supravieţuit! :DSunt foarte bucuroasă că aproape toţi oamenii la care ţin au venit să mă susţină. Din păcate nu au reuşit să vină chiar toţi, dar cred că ar fi ocupat toată sala şi nu am mai fi avut unde să ne desfăşurăm. Tocmai de aceea vreau să spun aici, pe blog, cum a fost.

M-am gândit toată ziua de vineri, 7 mai, cu ce să mă îmbrac. M-am hotărât greu, dar a trebuit să o fac până la urmă, pentru că altfel întârziam. Şi nu puteam să întârzii tocmai eu, care eram unul dintre invitaţi. Mi-am luat deci tocurile, pantalonii de hipioată, mi-am pus trandafir în păr şi am pornit spre Preoteasa.

Am ajuns prima. Eu speram că o să stau pe unul dintre tronurile acelea, ştiţi voi, care erau pe podium la ediţia anterioară. Din păcate, am stat pe un scaun obişnuit.

Un lucru nu mi-a plăcut la organizare. De la masa mea nu a fost ales nimeni în juriu, în timp ce Loredana Caloian şi Cătălina Frâncu aveau oamenii lor. Nici nu s-a oferit nimeni, e adevărat. Dacă mă gândesc mai bine, a mai fost un lucru aiurea. Felix m-a tot întrerupt , practic nu m-a lăsat să mă desfăşor ca lumea. Nu ştiu de ce i s-a părut că depăşeam timpul. Nu e deloc plăcut când te întrerupe cineva în mijlocul scenei, când tu ştii exact ce mai ai de spus şi ţi-ai mai şi calculat înainte. În fine, nimic mortal. Şi acum o propoziţie de bine pentru Felix: Felix, dragă, eşti absolut minunat cu ochelarii tăi cu ochi de crocodil. Sper să mă mai inviţi la lecturi, cenacluri şi alte evenimente mondene. O să încerc să nu mai fiu atât de cu nasul pe sus, deşi nu cred că-mi va reuşi, având în vedere că am asta în sânge.

Loredana Caloian, Felix Nicolau, Eu

Am fost de acord cu juriul într-o singură privinţă, şi anume că m-am cam lălăit la prima probă de slam. Nu am vrut să fie aşa, nu ştiu de ce am accentuat atâta anumite faze. O blondă din juriu a zis că am personalizat prea mult demersul creativ. Numai ea ştie ce a avut în vedere. Demersul creativ nu înseamnă , oare, chiar personalizare? Tot tipa asta m-a întrebat ce menire am, sau ceva de tipul ăsta. Ce se aştepta să răspund? Că vreau să acopăr gaura din stratul de ozon sau că vreau să ajut balenele eşuate pe ţărmuri?! La aşa întrebare, aşa răspuns! Vreau să devin milionar în lire sterline! Alt tip din juriu m-a depunctat pentru că, citez, are puţin alte idealuri decât mine. Să ghicesc, şi el vrea să acopere gaura din stratul de ozon. Dar ce idealuri ai tu, tinere cititor al blogului meu:D?

Livia Ştefan, Marius Surleac, Dana Banu, Victor Potra şi, cel cu coamă de rocker, Dan Mihuţ

Juriul a fost oricum foarte ostil. Iar publicul cam agresiv. Aşa l-am simţit eu. Bine, nu chiar tot publicul, majoritatea. Eu aş fi vrut să am de a face cu un altfel de public. Unul mai jucăuş şi mai înţelegător. Vedea-i-aş pe ei cu microfonul în mână! Dar şi eu sunt rea, aşa că pe de-o parte înţeleg. Trebuie să fii mega pregătit să înfrunţi nişte oameni care au venit special să comenteze. Îţi trebuie şi experienţă. Una peste alta, cred că m-am descurcat bine, având în vedere că nu sunt actriţă şi nici stand up comediant.

Eu, o domnişoară pe care nu o ştiu, Miruna Vlada, Răzvan Ţupa şi Octavian Soviany

Nişte prieteni mi-au dat de înţeles că am fost cam arogantă, cam cu nasu’ pe sus şi că am tratat juriul cu superioritate. Poate că a fost aşa. Pe de o parte aşa sunt eu, mai cu nasul pe sus, pe de o parte aşa au şi meritat, la cât de agresivi au fost. :D

distinsul blogger, Florin Hălălău

Cel mai obiectiv jurat a fost Miruna Vlada, care chiar dacă a dat note mai mici, le-a ierarhizat cum se cuvine. Probele au fost foarte drăguţe. M-am simţit cel mai bine la proba de franceză şi la proba de slam 3, când Răzvan Ţupa a ţinut cu tot dinadinsul să mă încurce. Sâc! N-a reuşit!

La citirea unui poem în franceză, Miruna şi încă o profesoară de franceză din sală au spus că am graseiat foarte bine. M-am străduit! : )) Nu am citit nimic în franceză de pe când eram elevă în clasa întâi la liceul Asachi din Chişinău.:D

Cătălina, Loredana, SGB, Livia Ştefan, Gelu Vlaşin făcându-i pe plac publicului larg:D

Cred că unele intervenţii în showul celor două Cătăline şi al Loredanei a fost prea întrerupt de tot felul de intervenţii adiacente, ceea ce cred că s-a observat. Dacă ar fi fost mai la obiect cred că era mai bine. Oricum a ieşit ok, dar bag şi eu 3 kopeici-le mele:D.
Interpretarea pe roluri a fragmentului din Filantropica mi-a ieşit mishto. Mă rog, ne-a ieşit mişto.

Felix Nicolau, Diana Iepure, Alin Ciupală, Andreea Toma, Doamna Popescu, Daniel Băloi şi, într-un colţ întunecos, Cristina Ispas (celelalte poze cu Cristina au fost cenzurate)

Tot weekendul care a urmat am mâncat cel un kg de ciocolată belgiană pe care l-am primit de la Doamna Popescu. Şi următoarele 2 săptămâni am fost stresată de gândul că trebuie să fac jogging ca să-l dau jos. Cred că am slăbit înapoi de stres : )).

Sunt foarte supărată pe cele două colege ale mele , Ana şi Maria, pentru că nu mi-au făcut galerie. Ce naiba? Cred că s-au ruşinat.M-am bucurat foarte tare că a reuşit să vină şi un coleg de-al meu mai vechi, probabil îl ştiţi de pe vechiul meu blog, e vorba de Daniel Băloi care mi-a fost Partid într-o probă. Cred că întotdeauna şi-a dorit asta.Mulţumiri speciale şi: Cristinei Ispas, Andreei Toma, lui Alin Ciupală, lui Octavian Soviany (mi-ar plăcea să cred că dumnealui a venit la mine, deşi a fost invitat de mai multă lume), Emiliei Ştefan etc.

Mă bucur că juriul m-a reţinut ca pe Cătălina cu floare. La fel ca numele indienilor, ştiu că indienilor li se dădeau nume din astea, gen Nor de zăpadă sau Pană de şoim sau Coamă de lup.
A fost o experienţă plăcută pentru mine, nu regret că am fost şi eu acolo. Au ieşit nişte poze super mişto, o să rămân în istorie.

Invitaţie la Ringul de vorbe

2010-05-02T00:04:00.000-07:00

Dragi cititori ai blogului meu,

Am pregătit textuleţul de mai jos pentru prezentarea mea pe afişul Ringului de vorbe. Vi-l arăt şi vouă:

M-am născut la 2 februarie 1995, în oraşul Chişinău, la aceeaşi maternitate la care s-a născut şi maică’mea. Cea de pe B-dul Grigore Vieru, fost Renaşterii, fost Tineretului. Poate că, după ce mor, vor pune acolo o placă memorială sau vor înălţa un monument. Ori măcar un bust.

Din clasa a II-a stau în Bucureşti. Şi de atunci mă gândesc cum să fac să fiu în două oraşe concomitent. În orice caz, ar fi o descoperire pentru Nobel.

Tot cam de prin clasa a II-a mai scriu una-alta. Mă puteţi citi pe vechiul meu blog : www.cioburidehartie.weblog.ro, pe actualul meu blog : www.catalinabalan.blogspot.com şi pe alte siteuri. Dar cred că ştiţi deja pe unde mai postez (sunt un brand, ce naiba !)
Am publicat şi pe hârtie în Contrafort, Dilematix, Stare de Urgenţă. Prezentă în antologia “Noua poezie basarabeană”, de Dumitru Crudu.

Dacă nu am menţionat vreun amănunt care vă poate interesa atât de tare încât să nu vă lase să dormiţi noaptea (sau ziua), puteţi să-mi puneţi chiar voi întrebările, live, vineri, 7 mai, în Old School PUB, la Preoteasa, în cadrul Ringului de vorbe IV.

adresa: Calea Plevnei nr. 61, et 2.

contact: 313.26.88 / oldschoolclb@yahoo.com

Deci, dragilor, ne vedem acolo!

La mulţi ani, Evy!

2010-04-24T09:19:00.001-07:00

Sper că la anul o să sărbătorim împreună!

P.S.

2010-04-24T04:44:00.000-07:00

sau, de fapt, M.S. L.Ş. şi G.D.

adică, spre ruşinea mea, am uitat să spun că am mai conversat cu Livia Ştefan (arăta super sexos cu bluza aia albastră şi cureaua în talie :D) şi cu Gelu Diaconu (care era pentru prima oară la Ring. Cred că i-a plăcut. Cică citeşte miercuri la Blecher). La un moment dat s-a apropiat de masa noastră şi Marius Surleac, dar cred că vorbeam atunci cu Livia, iar Marius fiind mai timid, a plecat (sper să vii şi data viitoare, Marius!).

P.S. Clipul e pentru Mihai Vakulovski (care am înţeles că se plimbă acum prin Londra)

Ringul de vorbe IV

2010-04-23T11:49:00.000-07:00

De pe planeta mea, cu întârziere

Ca să încep cu o paralelă şmecheră:

săptămâna trecută, pe când cele două deja cunoscute gladiatoare Lorena Lupu şi Ioana Bogdan se luptau una cu înflăcărare, cealaltă cu stoicism şi sobrietate („abstinenţă şi sobrietate şi ascultare de porunci"”, scuze, sechele de la pregătirea pt teza la istorie, uraţi-mi noroc (că merit!)), Bute îşi reconfirmase deja titlul de campion modial de box (paralela e că tot în ring s-a întâmplat, numai că nu la Preoteasa :D)

De data asta aveam baterie la telefon, dar la aparat nu prea, aşa că, în consecinţă, pozele au ieşit aşa cum au ieşit.

Înainte de Ring am mers prin Cişmigiu (foarte frumos acolo, mai ales acum cu flori şi copaci verzi. Nici găinaţul de cioară nu mai e atât de negru şi jilav :D). De fapt, cred că aici am terminat bateriile bietului aparat.

mama, eu (a fost şi Andreea Toma, dar nu pun poză ca să nu zică mai târziu că nu ştiu ce n-a ieşit bine)

Despre ring, deci. Nu ştiu cum vouă, dar mie îmi place mai mult la Preoteasa. E mai mult loc, ai unde te desfăşura. Lumini, efecte speciale mai ca lumea. Până şi băieţii de la bar erau super interesaţi de ce se întâmpla acolo. La un moment dat chiar râdeau în hohote :D.

Diana Iepure şi Florin Hălălău (nişte porumbei obosiţi după o zi istovitoare de muncă silnică)

Îmi pare tare rău că Domnica Drumea nu a mai ajuns, mi-ar fi plăcut să fi venit şi ea. Poate o să vină la altă ediţie (Aveam o presimţire că dacă venea, sigur câştiga. Am avut premoniţii din astea şi la ediţia a treia, şi s-au adeverit :D Bine, acuma să nu mă percepeţi, vă rog, ca pe o ciudată paranormală.)
La un moment dat a apărut Marius Ianuş, dar a dispărut la fel de subit cum a şi apărut.

Seara a început cu un moment in memoriam George Vasilievici, foarte bine organizat (cred că Andrei Ruse a fost cel care a făcut un colaj cu filmuleţe). Claudiu Komartin şi Andrei Ruse chiar au citit câteva poeme de ale lui George.

După asta, Ioana Bogdan şi-a lansat cartea de poeme “Înainte şi după Claudiu”. Ţin să menţionez în mod deosebit că mie mi-a dat primul autograf pe noua ei carte şi a scris aşa (chiar am şi scanat foaia aia, o să vă arăt): „Cătălinei, cel mai tânăr şi mai frumos cititor de poezie contemporană pe care l-am cunoscut”. Sunt o lăudăroasă, ştiu, dar e în context.:D Nu pot să mă abţin.

Felix a adus şi filmuleţe să ne arate ce e ăla slam de fapt (ooo, ce drăguţ :*). Dar vreu să spun că nu mi-a plăcut filmuleţul. Era un tip care zbiera ceva în limba lui ( cred că era engleză), şi nişte pămpălăi se amuzau pe acolo. Dar în fine, poţi să-ţi “seduci” publicul oricum au muşchii tăi chef, aşa că cine sunt eu să-l judec pe tipul ăla.

după cum puteţi observa, în zare se vede Felix Nicolau, care făcea slalom printre publicul dornic să-şi manifeste talentele ascunse

Am sesizat şi o foarte naşparlie şi evidentă răutate din partea unei tipe din juriu, care probabil era super frustrată şi invidioasă pe Ioana, şi i-a zis Ioanei că poemul ei e de piţipoancă şi i-a dat un 1. M-am enervat tare. În primul rând pentru că ăla chiar e un poem foarte mişto, poate chiar poemul care îmi place cel mai mult de la Ioana. Ce să zic, mare critic literar (şi tipa aia nici măcar nu era acolo ca să comenteze poemele). Poemul ăla a fot publicat în “Iubirea e pe 14…” şi copiilor din licee le-a plăcut super mult, aşa că, cum se spune pe maidan, mă rog... nu contează. După a regretat, dar a fost târziu.

De la Lorena mi-a plăcut poezia cu zacuska. Şi dedicaţia pe care i-a făcut-o lui CK, sigur, inspiraţia i-a venit de la Ioana.

Eu, învăţând la un liceu bilingv român-englez, am un simţ foarte bun al accentului. (Eu sunt lăudăroasă, alţii sunt altfel, care e problema?:D) Asadar, la proba de citit în engleză ambele concurente au fost dezastruoase. Bine, Ioana a fost mai puţin dezastruoasă decât Lorena (cred că dacă mai zic ceva în defavoarea Lorenei o să spuneţi că îs rea, aşa că mă opresc aici, pentru că la urma urmei Lorena a fost strong. Se vedea că are emoţii doar din tremuratul mâinii).

Un plus al Lorenei, în afară de faptul că e actriţă, e că s-a mai ridicat de pe scaunul ăla. A fost un fel de show-woman. Ioana a stat jos. La un moment dat lumea i-a sugerat subtil să se mai ridice, dar n-a vrut. Sau s-a ridicat, dar foarte puţin. Poate îi era frig, că era cam răcoros acolo.

Şi, dragilor, am o veste bombastică, vinerea viitoare, în ajun de 1 Mai Muncitoresc, concurentă la ring voi fi şie eu!!!!!!!! Sigur, alături de Loredana Caloian şi încă o fată. Se anunţă ceva nemaiîntălnit de supercalifragilistic! Abia aştept, cum spune Felix, să-mi seduc publicul. Vă invit cu ardoare (înflăcărare am folosit deja în primul paragraf :D)!
Tema va fi Bătrâneţea şi fiţele. Mi se pare că e mult mai mişto decât ce a fost până acum, aşa că nu trebuie să rataţi asta pentru nimic în lume. O să aveţi ce le povesti nepoţilor, strănepoţilor şi stră stră stră nepoţilor, căci vă urez o viaţă lungă şi plină de succesuri.

parcă v-am promis şi un filmuleţ :D

Ringul de vorbe III

2010-04-01T04:44:00.000-07:00

Acum mi-am luat aparatul foto cu mine, nu ca data trecută! (asta ar fi scuza în cazul în care cineva m-ar fi întrebat de ce nu am scris măcar două vorbe despre ediţia a doua de Ring :D). Am reuşit să fac numai vreo 20 de poze, pentru că am uitat cu desăvărşire să pun bateriile la încărcat. Nici telefonul nu îl aveam încarcat, noroc că, înainte să se închidă de tot, am stabilit unde şi la ce oră mă întâlnesc cu maică-mea (ca să mergem împreună la Ringul de vorbe). Taică-miu a venit pe la final, pentru că el, părintele serios, trebuia să meargă la şedinţa cu părinţii (după cum a promis, nu a divulgat nici unul din micile noastre secrete, asta îmi place la el!).

Felix Nicolau, Marius Surleac, Răzvan Ţupa, Victor Potra

Dintre cele 3 ediţii de Ring, asta a fost cea mai reuşită. Publicul încântat, juriul la fel. Deşi au fost mai puţini oameni decât dăţile trecute, au interacţionat mai bine cu invitaţii, au pus întrebări, au fost « răi », spre încăntarea lui Felix Nicolau, care încă nu e pe deplin mulţumit de cum decurge showul (fiţe).

Tema a fost poezia lesbi, dar tema a fost doar un punct de pornire pentru scamatoriile savuroase care aveau să se întămple mai târziu.

Ca de obicei, au fost 3 invitaţi: Răzvan Ţupa, Victor Potra şi Marius Surleac. A câştigat (eram absolut sigură că aşa va fi:D) Răzvan, care era surprins, pentru că nu mai câştigase nimic niciodată (după spusele lui). Una din inovaţiile de la ediţia a treia a fost că puteai paria 2 lei pe ce concurent vroiai tu. Ei bine, dacă aş fi avut doi lei la mine, sigur pariam pe Răzvan (în caz că vroiaţi să ştiţi, i-am spus asta :D).

Felix Nicolau, Marius Surleac, Răzvan Ţupa, Victor Potra

(observaţi cum fiecare face ceva total diferit? :D)

La prima probă de slam, concurenţii menţionaţi mai sus au fost cam… nu neapărat crispaţi, ci mai degrabă reţinuţi :D, timizi, speriaţi de bombe etc. Din fericire, până la urmă, s-au dat pe brazdă. Si le-a ieşit un show super mega trăsnet (exagerez):D (Cred totuşi că unii şi-au pregătit momentele spontane din timp. Oricum, nu s-a observat deloc:D ). Showul de seara trecută s-a apropiat cel mai mult de ceea ce vroia Felix să fie de fapt Ringul de vorbe – « artistule, sedu-ţi publicul, dă-i replica, improvizează! cu o interpretare mişto, orice poate deveni artă ».

citind (pe roluri) o peveste

(Răzvan-zmeul; Marius- Cosânzeana; Victor-Făt Frumos)

Diana Iepure, Valeriu MIrcea Popa

Spectaculos. Bombastic.

De data viitoare (peste 2 săptămâni) am înţeles că nu o să se mai ţină în Shelter Pub, ci nu ştiu unde pe lângă casa de cultură a studenţilor. Sala mult mai mare, lumini, şmecherii, efecte speciale. Abia aştept !

A, uite, am găsit exact informaţia pe siteul lor: “după cum am anunțat aseară, la începutul evenimentului, Ringul de Vorbe se va muta în Old School Pub (în incinta Casei de Cultură a studenților Grigore Preoteasa, etajul 2). edițiile vor avea loc în fiecare vineri, de la 20:00, începând cu 16 aprilie.”

Ringul de vorbe

2010-03-11T04:02:00.000-08:00

Dragii mei!

Eu şi tata

Îmi pare rău că nu am mai scris tocmai de 2 saptămâni pe blog, dar vin să mă revanşez cu o noutate bombă! Un „show cultural” neobişnuit, pe care l-am simţit ca pe o boare de aer proaspăt. Vorbesc despre Ringul de vorbe.

M-am temut să nu întârzii, mai ales că era prima ediţie, pentru că am trecut şi pe la “Institutul Blecher” înainte de asta. Din păcate, nu am reuşit să stau la Blecher până la sfârşit, dar ce să fac, dacă s-au nimerit două evenimente în aceeaşi seară?

Victor Potra, Claudiu Komartin, Adrian Suciu

“Ringul de vorbe nu este un cenaclu sau o altă întâlnire literară asemănătoare cenaclului, ci un show cultural, care se bazează în primul rând pe interacțiunea dintre invitați și public.” Aşa spun organizatorii (Felix Nicolau, Andrei Ruse, Gelu Vlaşin şi Loredana Caloian) pe site-ul show-lui.

Mie mi-a plăcut de la început ideea unui cenaclu-show. Se anunţase ceva inedit si eram foarte curioasă să văd ce şi cum. Pot să vă asigur cu mâna pe inimă că aşa a fost. Inedit adică. :D

Iniţial s-au anunţat doar 2 invitaţi: Valeriu Mircea Popa şi Stoian G. Bogdan, dar a fost şi un invitat surpriză, Cătălin Găian König.

De la stânga la dreapta: Felix Nicolau, Valeriu Mircea Popa, SGB, Cătălin Găian şi Gelu Vlaşin

M-am mirat să-i văd destul de emoţionaţi, atât pe invitaţi cât şi pe organizatori. Asta pentru că îi ştiu foarte tari pe poziţii, gata oricând să „atace” feroce orice mic inconvenient.

La început, invitaţii au ales juriul, format din 5 persoane. Am fost şi eu parte din acest juriu, cel care m-a propus pentru acest rol fiind nimeni altul decât SGB! Probabil că după a regretat. Dar ce să fac dacă sunt o fată sinceră :D.

Valeriu Mircea Popa, Cătălin Găian, Felix Nicolau şi Stoian G. Bogdan punând ţara la cale înainte de show

Au fost probe care mai de care, de la schimbatul de replici în rime, la improvizaţia pe o temă aleasă de public (fără să foloseşti mâinile tale, ci pe ale altcuiva).

Cătălin Găian despre critica literară

Valeriu Mircea Popa vorbind despre iarbă

SGB vorbind despre taxe şi impozite

O probă simpatică a fost citirea cu patos a unei strofe în franceză. La proba asta cel mai simpatic a fost SGB. ( Având în vedere că nu ştie franceză ).

După cum a citit domnul Valeriu Mircea Popa, mi-am dat seama, ba chiar i-am şi spus-o, că este un romantic incurabil şi că m-a cucerit definitiv şi irevocabil. A spus oarecum amuzat că intenţia sa nu era de a seduce (SGB: „corupeţi minore”) .
Mai târziu, la “after party”, domnul Popa mi-a mărturisit că l-am caracterizat foarte bine.

Valeriu Mircea Popa citindu-şi poemele

Andrei Ruse şi o parte din public

Loredana Caloian, Andrei Ruse, publicul şi Valeriu Mircea Popa

O probă foarte dubioasă a fost aceea în care concurenţii trebuiau să-şi citească poemele, fie încurcaţi de ceilalţi concurenţi, fie încurcaţi de public, care născocea cele mai ciudate porunci (cum ar fi să reciţi cântând şi dasând, făcând step sau piruete)

Ultima încercare la care au fost supuşi concurenţii a fost să modeleze din plastilină femeia perfectă. Aici toţi au luat punctaj maxim.

Artişti

Câştigătorul ediţiei a fost Valeriu Mircea Popa, care cu această ocazie a făcut cinste tuturor. A spus că-i pare bine că a putut face asta.

Părerile, ca de fiecare dată, au fost împărţite. Unii s-au supărat, alţii au fost dezamăgiţi, altora le-a plăcut, altora nu etc.
Un lucru pe care vreau să-l subliniez (pentru cei care s-au supărat :D) este următorul. Că dacă într-un moment anume nu ai dispoziţia necesară să fii spontan, să faci glume şi şmecherii, nu înseamnă că nu eşti un scriitor bun sau un tip inteligent pentru discuţii.

Mi-am adus aminte de frati’miu, Nel, care atunci când este certat de vreun membru al familiei, se duce la el şi-i spune : « aşa-i că-ţi pare rău că m-ai supărat? cere-ţi scuze ». sau vine la mine şi-mi şopteşte să-l rog pe tata/mama să-şi ceara scuze de la el.

Nu mi-a plăcut că Ringul de vorbe a fost pus în aceeaşi seară cu Institutul Blecher. Asta pentru că „publicul ţintă” este cam acelaşi, iar oamenii sunt puşi în situaţia incomodă de a alege între cele două opţiuni.

A fost o manifestaţie foarte ok, lumea s-a simţit bine, poate mai puţin bine s-au simţit concurenţii. Mai ales că a fost şi prima ediţie. E uşor să critici, mai greu e să faci ceva. Şi dacă e pentru prima oară, e de zece ori mai greu. Aşă că, băieţi, nu disperaţi!